27 mai 2015

Momentul care a marcat profund istoria României

Momentul care a marcat profund istoria României

   Astăzi se împlinesc 415 ani de la un moment care a marcat profund istoria României. Pe 27 mai 1600, Mihai Viteazul unea Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.
   A reuşit astfel ceea ce niciun alt domnitor român nu izbutise până atunci, unirea celor trei principate romane, devenind în acest fel un simbol al luptei pentru independenţă şi unitate.
   I s-a spus Viteazul pentru ca a avut curajul să înfrunte forţa uriaşă a Imperiului Otoman din acele vremuri, dar şi toate celelalte naţiuni vremelnic potrivnice din jurul României: ungurii, polonezii, tătarii şi ruşii.
   Alungat, dar reîntors vitejeşte un an mai târziu, Mihai Viteazul a fost victima unui omor premeditat, în dimineaţa zilei de 9 august 1601, pe câmpia Turzii. „Si căzu trupul lui cel frumos ca un copac, pentru că nu ştiuse nici se împrileji sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează” – citat din Letopisetul Cantacuzinesc...
   Pentru multa vreme i s-a mai spus si Mihai Patrascu, fiul voievodului Patrascu cel Bun (si, implicit, frate al domnitorului Petru Cercel), atribuindu-i-se, in mod eronat, o filiatie nobila care sa ii legitimeze prezenta pe tronul Tarii Romanesti si, apoi, al Ardealului si Tarii Moldovei. Izvoarele istorice sustin insa falsitatea unei asemenea teorii. Cert este ca Mihai s-a nascut undeva in apropierea Ialomitei, in localitatea Piua Pietrii de azi, in anul 1558, la un an dupa moartea lui Patrascu cel Bun. Chiar si ideea ca el ar fi fost un fiu nelegitim si postum al domnitorului valah este putin probabila, atata vreme cat Patrascu a murit in anul 1557 in urma unei grele si indelungate suferinte, acesta fiind si motivul pentru care a fost dus de catre medicii sai la aerul curat al Valcei. Cunoastem, in schimb, numele mamei sale, Tudora (sau Teodora) Cantacuzino, "o vaduva frumoasa si bogata din zona Ialomitei", o femeie de neam grec din impresionanta familie a Cantacuzinilor.
 
„In tara mea as fi putut sa raman linistit si sigur, fara nici o teama, daca nu m-ar fi chemat credinta mea fata de crestinatate. Io Mihail voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului si al Tarii Moldovei” - Memoriu al lui Mihai Viteazul din anul 1601 catre imparatul Rudolf al II-lea.

Sursa materialului: Descoperă.ro

Misterul Ceres

Misterul Planetei Ceres

   Ceres (denumire completă: 1 Ceres) este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi aflată între orbitele planetelor Marte și Jupiter.
   Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori. După descoperirea sa, Ceres a fost considerat planetă, dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani. Pe 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Ceres a primit statutul de planetă pitică.Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi, din această cauză primind prefixul 1. Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar. Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo (Sicilia) și îi aparține lui Giuseppe Piazzi. Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea, după personajul mitologic Ceres (zeița romană a plantelor și a iubirii materne) și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei (cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii).Ceres are un diametru polar de aproximativ 975.6 ± 1.8 km și o masă de 9,43 ± 0,07×1020 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală. Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar. În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40%.
 
NASA a trimis spre Ceres sonda Dawn, în cadrul unei misiuni cu un buget de 473 de milioane de dolari, în scopul de a verifica ipotezele privind originea acestui corp cosmic. Una dintre aceste ipoteze susține că această planetă pitică ar fi de fapt un embrion planetar bogat în apă, o relicvă rămasă de la formarea sistemului nostru solar în urmă cu 4,5 miliarde de ani.
   Aflată pe orbită în jurul lui Ceres din 6 martie, la capătul unui drum de 7 ani și jumătate prin spațiu, sonda Dawn și-a concentrat aparatele de la bord asupra a două pete strălucitoare de la suprafața planetei pitice în căutarea informațiilor despre identitatea chimică și fizică a acestui corp cosmic.
   Ceres se află la 414 milioane de kilometri față de Soare și are nevoie de 4,61 de ani tereștri pentru a-și încheia mișcarea de revoluție. Cu un diametru de aproximativ 950 de kilometri, acest planetoid este cel mai mare obiect din centura de asteroizi — suficient de masiv pentru ca sub influența gravitației să capete forma sferică.
 
Sonda spaţială Dawn, aflată pe orbita planetei pitice Ceres de pe 6 martie, a realizat o fotografie care i-a lăsat fără explicaţii pe oamenii de ştiinţă.Imaginea de înaltă rezoluţie făcută publică de NASA a fost suprinsă de sonda spaţială Dawn în timp ce orbita la mai bine de 7.200 de kilometri deasupra suprafeţei planetei.În fotografie este vizibil un grup de pete sclipitoare pe suprafaţa planetei pitice Ceres.
   Specialiştii NASA estimează că craterul unde au fost surprinse petele sclipitoare are un diametru de aproape 92 de kilometri.Oamenii de ştiinţă cunosc fenomenul încă din anul 2004, când telescopul Hubble a surprins o serie de imagini ale planetei Ceres. Odată cu creşterea rezoluţiei fotografiilor a crescut însă şi curiozitatea acestora.
 
   Teoriile actuale explică existenţa acestor pete strălucitoare ca fiind gheaţă, cel mai probabil scoasă la suprafaţă de impactul cu un alt corp ceresc, existenţa în acel perimetru a unui vulcan de gheaţă sau gheizer şi existenţa unor depozite de sare în acel crater.NASA menţionează că dacă Ceres ar fi alcătuită doar în proporţie de 25% din apă volumul acesteia ar fi mai mare decât cel care poate fi găsit pe Pământ.
   Planeta Ceres rămâne în continuare plină de surprinzătoare mistere !

Sursa materialului: wikipedia .descopera.ro , agerpres


5 februarie 2015

20 septembrie 2014

Ielele pustiului

                                                       
 Bine v-am regăsit, de această dată în misterul liricii...
Ielele pustiului

Când Luna strănută praful stelelor
Iar Pământul îl trece-n aurore,
Începe-n pustiu dansul Ielelor,
Nevăzute de zeii tainicelor ore...

Deşertu-i albit de frigul galactic,
Cadânele iadului îl ridică spre stele,
Cu dansul deşănţat şi frenetic,
În ritualul ştiut doar de ele...

Nimfe nebune scăpate din altar,
Preutesele unui rege-zeu blamat,
Se oferă flăcăilor vrajiţi în dar,
Amăgindu-i cu dulcele păcat...

Pierduţi şi fără de scăpare,
În amăgirea perverselor clipe,
Uitaţi apoi în veşnică visare,
Rătăcind cu minţile rătăcite...

Când Luna străluce-argintiu,
Când Pământu-i mângâiat de stele,
Stai lângă zâna ta,nu în pustiu,
De nu vrei să te întâlneşti cu iele...

Sau poate...

Emilian Lican-19.09.2014
Imagine prelucrare:internet

27 aprilie 2014

,,La mormântul lui Justin Pârvu" (2)

Din învățăturile și minunile Părintelui Justin(2) 

Notă: Este o continuare a postării : ,,La mormântul lui Justin Pârvu" .

Nu am nici un merit pentru acest articol , el aparține sfântului Părinte Justin.Încep o serie de articole care sunt de fapt o sinteză a cărții document ,,Din învățăturile și minunile Părintelui Justin". Părintele Justin a fost în tinerețea sa un luptător anti-comunist, un partizan pentru libertate,vânat și persecutat de nomenclatura vremurilor trecute. Cuvintele sale sunt foarte dure,inclusiv față de actualele fețe bisericești atât ortodoxe,catolice și nu numai... Nu este de mirare de ce personalitatea sa nu este mediatizată,tolerată, inclusiv de către politicenii României, mulți dintre ei nedebarasați de învățăturile și practicile comuniste !
                                                                                           o.c.emilian
Motto: ,,Ce este neamul?"
,,Neamul este mama mea,tatăl meu,fratele meu,sora mea,vecinul meu,satul meu,comuna mea și județul meu și tot ce vorbește aceeși limbă,are aceeși credință și aceleași idealuri.Acesta este neamul,nu e nici o noțiune așa de periculoasă.Dar se năpustesc asupra acestor lucruri pentru că ateismul și masoneria de astăzi vor să distrugă orice binefacere între oameni,nici o solidaritate să nu ai,nici o legătură și vin acum și-ți spun:A , că tu ești naționalist."
                                                                             Părintele:Justin Pârvu
Sinteza 2:

  ,, Eu consider că acesta însuși e un semn că sfârșitul este aproape,prin faptul că nu mai avem proroci și apărători sfinți ai adevărului ortodox.Este o lipsă de povățuitori,predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut.Nu,acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul,nu după cum îi spune Duhul.Mai are el habar de Duhul?Păi cum să mai lucreze așa Dumnezeu,prin astfel de capi stricați?Ei dansează și cu musulmanii și cu ereticii și vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei.Dar bietu om cade pradă tuturor minciunilor.
   Au intrat lupii în turma noastră pentru că semănătorii sunt puțini,lipsesc teologii în măsură să poată combate niște rătăciri de la adevăruri și credință.Se duc degeaba în străinătate și fac atâtea școli teologice,dar nu auzi pe nici unul care să mărturisească niște realități dureroase din sânul Bisericii.Pentru ei,când vin din străinătate, așteaptă o coroană de arhiereu,o coroană de secretar,să își pună gulerașe frumoase,genți strălucitoare și mașini luxoase și cică formează Biserica Ortodoxă.
........................................................................................................................................................
   Tocmai aici este marea dramă-este un zid între păstori și turmă.Păstorul nu mai ajunge la inima credincioșilor.Misiunea preoților se rezumă la mese și ospețe,se suie în mașină și circulă în toată lumea asta.Iar poporul așteaptă în sărăcie și durere."
                                            Din învățăturile și minunile Părintelui Justin-Carte document

   Ne plângem de unii și alții dar trăim într-o ignoranță totală.Suntem superficiali,avem răbdare să citim doar mesajele scurte,tip facebook,să privim o fotografie într-o fracțiune de secundă.Să dam ,,Like" fără măcar să să ne uităm cu atenție la strigătul , frumusețea artistică a fiecăruia din noi.Ne ducem la biserică să ne vadă comunitatea,unii pentru un așa zis respect din partea celorlalți,alții pentru a câștiga un capital indiferent de care, în scopuri ascunse sau mai puțin ascunse.Suntem atât de goi în suflet că dacă sufletul ar reacționa precum stomacul am fi murit spiritual de foame ,mulți dintre noi...
                                                               o.c.emilian-27.04.2014

12 aprilie 2014

Părintele Justin Pârvu

Din învățăturile și minunile Părintelui Justin 

Notă: Este o continuare a postării : ,,La mormântul lui Justin Pârvu" .

Nu am nici un merit pentru acest articol , el aparține sfântului Părinte Justin.Încep o serie de articole care sunt de fapt o sinteză a cărții document ,,Din învățăturilr și minunile Părintelui Justin". Părintele Justin a fost în tinerețea sa un luptător anti-comunist, un partizan pentru libertate,vânat și persecutat de nomenclatura vremurilor trecute. Cuvintele sale sunt foarte dure,inclusiv față de actualele fețe bisericești atât ortodoxe,catolice și nu numai... Nu este de mirare de ce personalitatea sa nu este mediatizată,tolerată, inclusiv de către politicenii României !
                                                                                           o.c.emilian

Sinteza 1 
   ,,Biserica catolică deține erezii foarte mari în sânul ei.Noi nu avem ce discuta cu niște fățarnici care și-au inventat propria lor biserică în afara harului lui Dumnezeu,pentru a fi independentă și de sine stătătoare,asemenea lui Lucifer care a vrut să își ridice alt scaun pe tronul Dumnezeirii.
   Asemenea compromisuri ale ierarhilor noștrii se săvârșesc nu dintr-o convingere dogmatică,ei știu prea bine adevărul,ci se poartă așa datorită intereselor politice. Nu au puterea să se opună,pentru că a fi episcop în zilele noastre,înseamnă să accepți condiția de mucenic.Nu este ușor nici pentru ei .Noi avem datoria să îi trezim și să ne rugăm pentru ei să aibă puterea de a se opune rătăcirilor dogmatice și să fortifice Biserica cu mărturisirea lor dreaptă.Noi,cei care am rămas ortodocși în acest popor,ne dezicem de rătăcirile și compromisurile lor."
............................................................................................................................................................
  ,, Vor venii vremuri grele asupra ortodocșilor,dar să nu ne înspăimântăm,să nu ne uităm la stâmtorările ce le vom suferi vremelnic,ci să privim cu nădejde la darurile cele veșnice,la dragostea Mântuitorului care ne așteptă să fim alături de toți sfinții mărturisitori ai adevărului Lui.Pentru că de nu ne vom păzii Ortodoxia,ne vom pierde și neamul.Aceasta a fost cheia dăinuirii neamului românesc."
............................................................................................................................................................
   Dragostea care nu e în adevăr derutează sufletul și nu este rodnică și oricum,deocamdată se mai vede că nu este în adevăr,pentru că clericul nostru de azi una spune la Petru Vodă,una spune la Putna,una spune la Secu și tot așa.Dar acesta este și scopul lor,ca să ne deruteze,să nu mai știm ce să credem;ei vor să introducă această stare de neîncredere.
   Menționez că acest articol nu este copy/paste dar este dactilografiat la tastatura calculatorului.Pot apare diverse greșeli ortografice de care îmi cer scuze.Nu mă supăr dacă mă corectați acolo unde din neatenție am greșit.
   Acest articol nu are ca scop ura dintre diverse confesiuni religioase,ci mai degrabă la iubire de Dumnezeu.Totuși fiecare este liber să găndească ce vrea,subiectul fiind destul de sensibil.Recomand celor care nu le place să nu mai citească continuarea acestor sinteze ,care sunt destul de tăioase,Părintele Justin este unul dintre puținii mărturisitori al adevărului care este unul singur și fără cale de mijloc.În credință nu există cale de mijloc.Mărturisesc că personal sunt un rătăcit.Poate seria acestor articole sunt canonul meu spre îndreptare.
                                                                                    o.c.emilian-12.04.2014

23 martie 2014

La mormântul lui Justin Pârvu (c)

...Că toată lumea la ora actuală nu este condusă decât de guvernul unic mondial şi de acolo se dirijează toate guvernele statelor.Noi acuzăm pe păpuşele din guvernul nostru,dar ei,săracii,nu prea au nici un drept. ...


                                                      Din învăţăturile şi minunile
                                                      Părintelui Justin

   Se spune că înainte de a închide ochii din treburile lumeşti pentru ai deschide în cele veşnice sfântul părinte a mai profeţit doar 12 luni de linişte,după care vor venii mari urgii...Am fost personal la mormântul său şi pot confirma că minunile ce le-a săvârşit în timpul petrecut printre noi nu le poţi pune la îndoială iar de cele săvârşite chiar după trecerea sa în împărăţia cerurilor multă lume este uimită şi continuă să vină la mormăntul său de parcă ar fi în viaţă...Personal am avut impresia că este cumva prezent în toate rânduielile acelor locuri pline de mister duhovnicesc şi nemărginită credinţă !
                                                                                                         o.c.emilian 19.03.1014

   Duhovnic şi stareţ al Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ,s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Poiana Largului,judeţul Neamţ şi a adormit spre a se trezii în cele veşnice la 16 iunie 2013. 
   În tinereţe a fost închis şi torturat de securitate.Un patriot desăvârşit care a îndrăgit acest popor român până în ultima clipă a vieţii sale.Controversele legate de tinereţea legionară sunt ,după părerea mea, irelevante atâta timp căt nu există o istorie oficială despre această mişcare care a fost denigrată şi decapitată de guverne corupte ale României, apoi de comuniştii ce au urmat la putere.
La mormântul lui Justin Pârvu 
 
Iaşi-Podul de Piatră
   După rezolvarea diverselor treburi ce m-au grăbit spre dulcele târg al Ieşilor,după cum îi spunea îndragitul de Creangă,impreună cu soţia,mai mult îndemnat de ea,am luat o hotârâre neaşteptată şi ne-am abătut din drumul spre Suceava spre Mănăstirea Petru Vodă,mănăstire situată la circa 150 de kilometri de municipiul Iaşi.Spre ruşinea mea recunosc că până atunci nu am mai vizitat nici o mănăstire din judeţul Neamţ.Obosit şi plictisit de atâtea mănăstiri din Bucovinele Sucevei,toate moştenite de la înaintaşii neamului,păstrate cu sfinţenie şi de ce să nu recunosc, adevărate opere de artă ca o frumuseţe briliantică a credinţei ortodoxe.Am fost chiar entuziasmat să văd şi altceva iar spre surprinderea mea am rămas plăcut impresionat ,mai mult chiar am simţit credinţa adevărată şi sinceră,venită parcă cu umilinţă, arătând că se poate chiar şi acolo unde nu se face prea multă reclamă,acolo unde nu ai taxă de intrare şi unde Dumnezeu nu este o vânzare turistică...
   
Complex Monahal-Mănăstirea Petru Vodă(maici).18.03.2014
   Aveam un sentiment ciudat,mai era puţin de la ieşirea din Moţca,urma Fălticeniul după care ajungeam în Suceava dar trebuia să mă abat din drum aşa ca şi într-o tainică chemare...Discret m-am uitat la indicatorul de benzină,ca să nu o îngrijorez pe nevastă-mea,dar mi-a scăpat un gând păcătos:,,...fir-aş să fiu...,poate rămân fără benzină şi nu apuc să alimentez...".Cât aveam să mă înşel...,o să vă spun mai târziu.După Târgu Neamţ-oraş care am constat surprins că este foarte frumos cu clădiri vechi dar îngrijite şi fremătat de viaţă aşa cum nu am mai văzut de mult în oraşele mici şi medii ale României,unde datorită lipsurilor majoritatea celor în putere iau gustul amar al străinătăţii,am intrat pe un drum asfaltat doar circa un kilometru după care a început calvarul unui drum mai anevoios dar totuşi practicabil,prin muntele care duce spre Mănăstirea Petru Vodă.
   
Biserică de lemn la Mănăstirea de maici Petru Vodă-18.03.2014
Mă uit cu îngrijorare pe GPS şi-mi arată că mai am până la destinaţie aproximativ 35 de minute.M-a luat cu călduri,am bănuit că şi pe nevastă-mea la fel,aşa că deschid uşor geamul portierei mele,moment în care sunt avertizat sonor că s-a pierdut conexiunea de date...Nu zic nimic,oricum ştiam că la capăt de drum se află şi finalul destinaţiei noastre.La radio se comentează alipirea Crimeei de Rusia , în timp ce admir oarecum absent priveliştea din faţa mea când parcă ca o nalucire apare pe drum o tânără măicuţă care ne face semn să o luam şi pe ea...Apăs pedala de frână şi ambreajul care scârţâie enervant,nu ştiu de ce dar pedala de abreaj mi-a scârţâit tot drumul sâcâindu-mă.Pornesc din nou cu călugăriţa pe bancheta din spate,unde se afla şi cel mic.Acuma să vezi lucru ciudat de cum am luat-o pe căligăriţă,ce-a scârţâit pedala până acum de fapt a fost ,,parfum"faţă de cea urmat până la mănăstire...Parcă toţi dracii din Logan erau neliniştiţi şi-şi exprimau temerile atât de sinistru că-mi venea să schimb vitezele fără să mai calc ambreajul...

   
Biserica Mănăstirii Petru Vodă-Călugări.18.03.2014
   De la măicuţă am aflat că de fapt Mănăstirea Petru Vodă este compusă din două mănăstiri una de maici şi celaltă de călugări.La mănăstirea de maici,prima de altfel din drumul nostru,părintele Justin Părvu a trăit în ultimii 3 ani ai existenţei sale,apoi a fost înmormântat în mănăstirea de călugări chiar lângă biserica mănăstirii, la aproximativ 2 km de mănăstirea de maici.

   Primul lucru a fost să vizităm chilia lui Justin Pârvu şi am rămas impresionaţi de o măicuţă care ne-a ghidat spre vizitare.Părea că şi acum suferă după trecerea spre cele veşnice a sfântului părinte,pentru ca mai târziu să-mi dau seama că aproape toate maicile păreau rătăcite precum mioarele când îşi pierd baciul...Cred că în drumul spre credinţă pierderea unui învăţător ne face uşor derutaţi,dar sunt convins că toate acele măicuţe sunt foarte norocoase că l-au avut printre ele pe Justin Pârvu şi cred că şi ele îşi dau seama că datorită lui au devenit  îndrumătoare pentru creştinii care le trec pragul.Personal am simţit puterea credinţei pure,şi energia benefica pe care o degaja fiecare măicuţă întâlnită!
Clădirea unde a avut chilia Justin Pârvu în ultimii 3 ani din viaţă-18.03.2014


















   În timp ce vizitam camera sfântului părinte ,nu puteam să nu remarc un miros tulburător de plăcut,o combinţie de mir şi tămăie.Măcuţa care ne-a ghidat ne-a spus că putem atinge veşmintele lui Justin Pârvu aflate pe un cuier în stânga uşii de la intrare.Am fost informaţi aşa parcă în treacăt că simpla lor atingere aduce alinare şi răspunsuri la problemele care ne încearcă.Privesc veşmintele negre, frumos aranjate,pregătite parcă de a fi îmbrăcate de stăpânul său.Pentru prima oară am senzaţia că moartea nu există,ea este de fapt folosită pentru trecerea noastră la un nivel mai înalt de spiritualitate şi părintele ne priveşte cumva şugubăţ dintr-un colţ al camerei...
Justin Pârvu-pictură realizată chiar la Mănăstirea de maici Petru Vodă
   Ce ma surpris a fost faptul că măicuţa de care am pomenit mai sus după o discuţie cu băiatul meu,cel mic are 7 ani,i-a dăruit fotografii cu picturi ale lui Justin Pârvu fără a cere bani pe ele,lucru rar ăntâlnit în bisericile şi mănăstirile din ziua de azi...Am mulţumit timid şi cu capul uşor plecat.Am observat o bucurie şi mulţumire sufletească pe chipul ei iar după câteva clipe mi-a spus cu modestie şi fără nici o urmă de mândrie,poate doar o uşoară satisfacţie că este pictată de ei (ele),în interiorul mănăstirii.

   Ne-am luat bun rămas cu sufletul plin de evlavie.Nu ştiam ce să fac să mă îndrept spre casă sau să merg şi la mănăstirea de călugări Petru Vodă...O voce interioară îmi spunea să merg acasă pentru ca peste ea să mă gândesc că nu am bătut atâta drum şi să mă înec ca un conaţional de-al nostru la mal.Mai erau doar 2 Km până la mănăstirea de călugări iar măicuţa care am luat-o în maşină ne-a spus că a plecat până acolo pe jos în aceea dimineaţă.
La ieşirea din clădirea chiliei lui Justin Pârvu
   Pornesc maşina dar nu înainte de a mai face câteva poze ale acelor duhovniceşti locuri,uitate parcă de timpul secolului nostru, unde credinţa a rămas pură şi nealterată de rătăcirile Lucifereşti...

   Calc ambreajul şi era aproape să nu realizez cât de uşor se apasă pedala iar ca un făcut scărţâitul satanic a dispărut.Să mă ierte Dumnezeu dar atunci m-am gândit că măicuţa care am dus-o la mănăstire este cel mai bun mecanic auto,nu numai mecanic de suflete...
   Drumul până la cealaltă mănăstire a fost destul de lejer poate nici nu am realizat pătruns de frumuseţea pădurii ce ne înconjura,comparabilă cu pădurile de brazi ale Suceviţei din zona unde locuiesc.La radio Putin-preşedintele Rusiei le arată liderilor europeni că-l doare-n cot de ei dar asta pentru mine conteaza foarte puţin,chiar de loc,nerăbdător să ajung la următoarea mănăstire.
Biserica
 din lemn-vedere din spate(maici)
   Eram curios cum arată mănăstirea de călugări unde am aflat că a trăit aproape toată viaţa sa Justin Părvu şi unde în cele din urmă a fost şi îngropat,chiar lângă biserica mănăstirii pe care a iubit-o cu toată fiinţa sa. 
   Ajunşi la mănăstire am admirat-o din exterior şi mă pregăteam să fac câteva fotografii când un tractor cu remorcă îmi aparu în cadru...Aştept să treacă iar când ajunse lângă noi călugării din remorcă ne-au dat bună-ziua cu feţe vesele.Am rămas uimit cât de tineri şi frumoşi erau! Mi-am adus aminte atunci de clipele petrecute la satisfacerea stagiului militar obligatoriu când asemeni acelor călugări, eram şi noi puşi în remorci trimişi fiind să ne facem datoria sacră faţă de ţară la diverse munci agricole pe pământul gliei naţionale sau pe la diverşi smecheri şi nu mi-am putut reprima un uşor zâmbet nostalgic fără aluzii la situaţia de faţă...   
   Am rămas şi aici plăcut surprins să văd steagul naţional al României fluturând mândru la intrarea mănăstirii.Am aflat ulterior că Justin Pârvu nu era doar foarte evlavios el fiind şi un mare patriot şi iubitor de tot ceea ce înseamnă neamul românesc,pământul străbun şi credinţa ortodoxă românească pe care o considera diferită chiar şi de celelalte credinţe ortodoxe...Nu cred să mai fi văzut drapelul naţional la alte mănăstiri...
Mănăstirea Petru Vodă -călugări(exterior)


   Nu pot să vă spun de ce dar de fiecare dată cănd intru într-o mănăstire primul lucru care îl fac după semnul crucii ,se înţelege,execut aşa ca după un ritual ,turul interior al obiectului central al mănăstirii,biserica.
Biserica Mănăstirii Petru Vodă-Călugări
   Deşi suntem înconjuraţi de munţi şi brazi,lumina mult aşteptatului soare după o iarnă totuşi nu foarte grea,îşi face loc cu uşurinţă în curtea interioară îmbogăţindu-ne de căldură şi parcă liniştea ce ne înconjoară ne desfată sufletul îndemnându-ne la vizită pe tihnă şi fără grabă...

   După turul de onoare intrăm înăuntru la pupatul icoanelor,nu fără a arunca privirea pe pereţii interiori, superb pictaţi înfăţişând scene biblice.Bănuiesc că picturile au fost realizate tot cu efort propriu...Am remarcat că atăt la exterior cât şi la interior s-a folosit din abundenţă foiţă de aur sau ceva asemănător că nu mă pricep,asta ar fi o particularitate a acestei mănăstiri.
 
Fereastra spre credinţă...
 Mă pregăteam să plec cănd atenţia mi-a fost acaparată de un murmur pe care iniţial nu l-am sesizat.Era un preot călugăr care se ruga...În momentul în care am vrut să mă îndrept spre ieşire,l-am auzit întrebându-mă:,,veniţi de departe?" ,,De la Suceava venim..." Apoi introducerea fiind făcută am fost întrebat de vârsta băiatului şi dacă am venit să-l lăsăm la mănăstire.Mihăiţă se uita temător spre mine şi se mai linişti când auzii răspunsul meu:,,dacă el doreşte, îl lăsăm..."M-am uitat cu atenţie spre inerlocutorul meu şi am văzut un om bătân cu barba albă,aducea un pic cu Justin Pârvu dar cu o idee mai tânăr...Mi-a spus că trebuie să fim flămânzi şi să mergem să mâncăm să vedem cum e mâncarea la mănăstirea lor.Am rămas aproape interzis,la nici o mănăstire din judeţul Suceava nu am fost invitat la masă poate doar cu prilejul hramurilor...Am mulţumit şi am promis că aşa o să fac deşi eram convins că spun minciuni,eram prea ruşinat să
Pictura exterioară a Bisericii Mănăstirii Petru Vodă-Călugări
mă duc la sala de mese...Am aflat atunci tot de la acel preot că mormântul sfântului părinte este afară chiar lângă fereastră.Luându-mi rămas bun m-am grăbit spre ieşire să-i povestesc nevesti-mi de aceasta interesantă discuţie.

   La mormântul lui Justin Pârvu nu era nimeni în acel moment.Am spus o rugăciune,nevastă-mea la fel.Ea este mai ferbinte în credinţă,eu mai rătăcesc uneori.Îmi pun tot felul de întrebări contradictorii şi de multe ori răspunsurile pe care le cred plauzibile nu sunt tocmai ortodoxe.Îmi aduc aminte de dictonul ,,crede
Reflexie
şi nu cerceta",dar recunosc că te afunzi în mocirla gândurilor cu cât vrei să afli mai multe lucruri.Probabil nici nu ne dăm seama câtă nevoie avem de sfinţi părinţi precum a fost şi Justin Pârvu.Am auzit că vorbea foarte rar şi nu către fiecare om care-l vizita.Persoane din partea locului sunt triste şi acum că nu au fost învrednicite cu un dialog.Cert este că simpla sa atingere producea minuni şi ducea la rezolvarea diverselor probleme.Norocoşii care au discutat cu el descriu că era plin de har duhovnicesc şi poveţe vrednice.Simpla sa prezenţă era o adevărată binecuvântare şi atunci dar mai ales acum curţile celor două mănăstiri sunt neâncăpătoare de credincioşi şi pelerini...

   Îmi aduc aminte de preotul din biserică că mi-a mai spus că pot lua cu seringa ulei din candela mormântului dar nu aveam nici un recipient aşa că mă îndrept spre micul magazin religios să procur unul.Am avut noroc am primit recipientul,un mic obiect din plastic.Am vrut să-l plătesc ,dar am fost refuzat categoric...Acolo alte lucruri sunt de vânzare,candele,cărţi religioase,etc. ...
 Am avut noroc, numai ce am reuşit să pun uleiul în sticluţă că au venit mulţi pelerini la mormântul său din toate colţurile ţării,oameni credincioşi sau cu diverse probleme care cred şi poate chiar este adevărat că rugăciunile le sunt ascultate.
   O experienţă unică,despre care doar am auzit sau văzut pe You Tube,acum se derula în realitate în faţa ochilor mei...
   Am mai făcut câteva fotografii,apoi cu greu m-am hotărât să plec.Dacă dorinţele mele vor fi îndeplinite sau nu,nu cred că mai are importanţă.Rămâne acel moment unic din sufletul nostru când realizezi că nimic nu este întâmplător,că Dumnezeu este peste tot şi lucrează prin oameni deosebiţi aşa cum a fost şi chiar şi este sfăntul părinte Justin Pârvu...
La mormântul lui Justin Pârvu-18.03.2014





















    Pornim din nou la drum,semnalul Gps a revenit şi nu pot să nu mă găndesc la locurile de care tocmai mă îndepărtez.Pedala de ambreaj a fost exorcizată cu voia sau fără voia ei ,nimic nu mai pare stresant.Totul pare posibil atâtă timp cât ai un gram de credinţă ! Benzina se pare că o să ajungă până la următorul PECO,mai scot din viteză şi las maşina să curgă liniştit la vale că ne-a ajutat Dumnezeu cu o vale lungă şi un trafic auto aproape absent...Liniştea din maşină este perturbată doar de ştiri,de Ucraina,Rusia şi Crimeea...Închid radioul şi mă gândesc să scriu un articol despre Justin Pârvu şi Mănăstirea Petru Vodă.Este pentru prima oară când voi scrie despre o mănăstire sau biserică.Se vede treaba că mi-a placut.Am mai avut sentimentul acesta la ultimul pelerinaj în Iași la moaștele Sfintei Paraschieva,dar asta va fi subiectul unui articol viitor dacă muza-mi va face o vizită neașteptată...Cum nimic nu este întâmplător sper să se întâmple în curând...
                                                 o.c.emilian           23.03.2014