Dochia își cheamă nora acasă,
Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea
Să redevină o prințesă frumoasă!
Dochie, lasă-ți fiica de la râu să plece!
Este timpul ei pentru Dragobete...
Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,
Aleasă dintre minunate alte fete...
Cojoacele tale de ger sunt parfumate,
Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt,
Va aduce efemerele zăpezi minunate;
Zăpezile zânelor roditoare de pământ!
Dochie lasă-ți copiii să zâmbească!
Parfum de iubire să fie zâmbetul lor...
In sufletele oamenilor să înflorească,
Pasiuni parfumate spre veșnic amor...
Emilian Oniciuc-revizuit 24.02.2020
Sursa fotografiei: Pinterest
