Se afișează postările cu eticheta proză. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta proză. Afișați toate postările

2 mai 2020

After today-The finish


Amintiri din pandemie VII
(Finalul)
        Azi este data de 05.05.2036. Este o zi ca și orice zi din secolul XXI.
        Începând din anul 2020 pandemiile care mai șmechere decât altele s-au ținut lanț una după alta... Noi toți trăim izolați în casele noastre. Civilizația umană a atins apogeul tehnologic și spiritual. Adulții controlează un număr de roboți industriali în funcție de abilitățile fiecăruia și în funcție de acest lucru au și abonamente virtuale pentru asigurarea existenței cotidiene. Banii și monedele naționale specifice fiecărei țări au dispărut de șase ani. Doctorii îți acordă asistență on-line și nici nu mai există farmacii... Fiecare medicament îți este distribuit tot on-line direct prin conexiunile neuronale la care fiecare pământean este conectat în lumea noastră virtuală. Spitalele au dispărut de patru ani...
        O dată un prieten de-al meu a dorit să vadă realitatea fizică și s-a deconectat din virtual de la casca neuronală și a murit de scârbă când a vazut cum arată persoana lui în realitate... Era de fapt o masă diformă, dezosificată asemănătoare cu un creier uriaș ținut într-un borcan, așa după cum am auzit că se aflau în trecut creierele la facultățile de medicină... Eu m-am gândit atunci că este nebun și a avut vedenii din realitatea fizică! M-am consolat cu ideea că toți suntem de fapt geniali! Mihai Eminescu într-un final zăcut și el într-un borcan uitat pe pervazul unei ferestre de la un ospiciu și uite că în adevărata realitate virtuală este viu și a ajuns chiar Ministrul Justiției!
        A mai vrut prietenul meu adevărat din adevărata existență virtuală când de copii ne jucam ,,GTA 12 Pro", să îmi spună mai multe fantasmagorii din lumea reală dar i s-a încălzit, cred eu, casca neuronală și a făcut scurt-circuit! A mai apucat totuși să îmi zică câte ceva din prostioarele lui muribunde care m-au pus pe gânduri... Unul din lucrurile pe care le-a mai zis a fost acela că generația noastră este apărută tot din borcane... A fost nebun cu siguranță acel prieten al generației mele. 
       Azi este ieri și mâine va fi azi dacă nu cumva în realitatea virtuală și adevărată ziua de ieri și ziua de mâine au dispărut prin frecvențele ,,10 G"...

Emilian Oniciuc-02.05.2020
Sursa foto: arhiva Mondomistere

5 aprilie 2020

After today (4)

After today
Amintiri din pandemie (IV)
       Azi este duminică cum ieri  a fost duminică și mâine va fi aceeași duminică de ieri și de azi...
        La radio se difuzează ,,Qeen- I want to break free"! Îi dau shout down și mânuiesc cu grație telecomanda televizorului spre un post tv dedicat știrilor. Surpriză-Tot Qeen, și tot ,,I want to break free". Schimb programul cu aceeași grație pe Trinitas unde se transmite Sfânta Liturghie. Mă uit la chipul preoților zugrăvit pe sticla televizorului... Sunt triști și am un déjà vu că dintr-un moment în altul or să izbucnească toți la unison fredonând refrenul ,,Hells Bells" al formație AC/DC pe fundalul prelung și grav al clopotelor. Nu răspunde nimeni la chemarea pentru slujbă. Este pustiu fără mașini dar mai ales fără oameni. Cântecul clopotelor de la biserici este trist și sinistru... Îmi aduc aminte de un preot bătrân și supărat care mustra nu îmi dau seama pe cine-Probabil pe cei al căror ideal suprem în viață e femeia cu mustață:
,,-Așa vă trebuie că la paradă ați urlat că nu vreți biserici, vreți spitale!"
         Televizorul îl las uitat-deschis pe Trinitas și mă bucur de căldura minunată pe care Soarele o împrăștie prin fereastra locuinței. Păsărelele își fac concertul de dimineață, undeva un cocoș își laudă bărbăția din captivitatea împărțită cu un harem-certăreț de găini... Nu le pasă de Covid-19 doar sunt supravețuitorii Gripei Aviare. Un purcel guiță speriat! El nu va mai apuca Gripa Porcină deoarece stăpânii săi din izolare au hotărât să îl sacrifice... O vacă nebună se aude pe limba ei-mugind în depărtarea câmpului...
          Cel mai important este că azi este azi și îmi caut cu speranță masca improvizată recent reculând într-o amintire lecturată pe undeva nici nu mai țin minte unde:
,, S-o iau? E mică... S-o las îmi este frică! Grija de viruși plăcerea mi-o strică..."

Emilian Oniciuc-05.04.2020
Revizuit: 16.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

1 aprilie 2020

After today (3)

After today(3)
      (III)

       Azi este azi, ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va fi mai rău decât ieri și azi...
       Apa minerală și apa din ,,Poiana Pompei" sunt la mare preț în ziua de azi. Nu îmi arde de bere în aceste moderne și mohorâte zile de martie. Deschid fereastra și trag o gură sănătoasă de iarnă... Totul este alb și pustiu. Un câine urlă prelung aproape eminescian, buciumând cu jale, uitat probabil în carantina țarcului sau mai rău în arestul lanțului de care este priponit lângă cușcă. Empatizez cu el de vreme ce și noi suntem lipsiți de libertate... Deodată liniștea se așterne cu desăvârșire pentru câteva secunde apoi se aude un zgomot metalic de poartă trântită în grabă. O rafală scurtă de lătrat vesel mă face să cred că stăpânul câinelui a venit acasă.
       Închid fereastra și strig în sinea mea:
,,Sunt un prost! Ce bine ar fi fost dacă adoptam și eu un cățeluș..." Mă uit la un șoșon și îmi aduc aminte de un banc inspirat probabil din realitate și mă trezesc vorbind în șoaptă:
-Acuma leagă și plimbă șoșonul!
      Deschid instinctiv televizorul și aflu că au dispărut câinii din China... În mod sigur ,,oamenii de tip nou" cu finețuri culinare nu au încercat și carnea de șoșon!
       Mă strecoară un firicel suav de cugetare la noroc... Cu siguranță berea socială la 3 litri se mai găsește pe undeva și îmi caut înfrigurat declarația pe propria răspundere simplificată!

Emilian Oniciuc-01.04.2020
Revizuit: 17.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

19 martie 2020

After today

Amintiri din pandemie (1)
        După zece sticle din berica cea minunată și limpede precum râul Suceava înainte de exploatarea balastierelor m-am trezit puțin chiaun și mi-am zis că azi e tot ieri iar mâine o să fie azi…
       Deschid televizorul! Publicitate… Aha! Am visat! De fapt azi e mâine… Of! Ba nu- Chiar este azi! Ce poate face un pensionar în pandemie altceva decât să vizioneze diverse programe tv? Dar un scriitor deocamdată fără slogan în viață, bețiv și superficial? Adică despre mine vorbesc...
        La un post de televiziune care încă nu este cenzurat, un copil dintr-o familie bogată se laudă că este scenarist de filme S.F. Îmi ia foc inteligența auzind plagiaturile sale de idei… Totuși nu se merită să mă enervez. Până la urmă poate deveni un talent original.
        Nu vreau să mă cert cu familia, cu vecinii, dar mai ales cu televizorul așa că mă duc să mai beau o ,,Coroană", poate două, sau mai multe, iar mâine dimineață poate voi asculta la radio:
        ,,Totul a fost doar  o scenă de film din noua ecranizare ,,Războiul Lumilor" a celebrului scriitor Herbert George Wells readaptată cu noul titlu ,,Războiul virușilor" de puștiul minune-scenarist al filmelor de ficțiune: Gigel Hector..."
         Începe să mă doară capul de la atâtea gânduri dar mă întreb de ce mă dor mușchii de la membrele superioare dar mai ales de la cele inferioare când intră nevasta mea în dormitor așa că mă tângui ei:
-Draga mea cred că am luat un covid ceva că mă doare capul și mușchii în tot corpul... Soția se uită la mine cu ochii mijiți și îmi spune:
-Moșneag bețiv ce ești! Ai uitat că ai făcut iar antrenament? Ai făcut flotări, genoflexiuni, exerciții abdominale, apoi ai luat unealta ta de antrenament și ai zburat prin cameră ca în filmele chinezești.
-Ai dreptate! Cred că iar încercam să fiu Bruce Lee...
-Bruce Lee? Nebunule trebuia să te filmez că te lua Jackie Chan direct figurant fără casting... La final ți-ai mai scăpat în cap și scula aia de care îți tot zic s-o arunci în pod!
       Nu mai zic nimic. Are dreptate! Am totuși o vârstă... Îmi aduc aminte de prima mea dragoste-Pasiunea pentru scris și îmi propun să îmi găsesc totuși sloganul acela original care să mă reprezinte...
        O cucuvea se aude prin liniștea nefirească de afară și îmi dau seama că mai este până la răsărit... Oricum azi parcă a fost ieri și mâine va fi azi...!

Emilian Oniciuc-26.03.2020
Refăcut: 21.02.2023