After today (5)

   Amintiri din pandemie (5)

        Mă gândesc la ziua de ieri când la vârsta de optsprezece ani am asistat la asasinarea conducătorului poporului meu... 

        Îmi amintesc că m-am bucurat că dictatorii au fost prinși-Luat fiind de valul
 ,, libertății". Ce-o mai fi însemnând și asta la mintea mea de atunci... Totuși m-a șocat cruzimea acelei zile geroase din Decembrie când am văzut cum un cuplu de bătrâni a fost asasinat... Cred și în ziua de azi că nu meritau să moară precum șobolanii...
       Îmi amintesc nenumăratele zile de ieri când poporul român manipulat sau naiv și-a ales conducătorii...
       Un Iliescu vinovat, cred eu, de asasinarea a doi bătrâni, vinovat și de viitoarele ,,mineriade" care au fost reglate în cele din urmă de Constantinescu-Un președinte de țară pe care fiul său l-a făcut de rușine implicat fiind după părerea unora în traficul cu țigări de contrabandă. Îmi amintesc de Băsescu care a încercat să linșeze bătrânii și pensionarii româniei dar s-a limitat totuși numai la a distruge doar forța productivă a țării prin tăieri salariale și a băga șarpele urii între bugetari și privați la ordinul, zic și eu, al Iluminati...
        Azi este azi într-o lună a lui Aprilie când actualul președinte Johanis încearcă să intre în cartea de istorie a României! Nu știu ce să cred despre el! Știu doar că este un președinte care vizibil chiar face eforturi să se maturizeze... Poate este destinul care l-a pus în fruntea țării într-o foarte dificilă cotitură din istoria Terrei!
        Mâine v-a fi 15 Mai... Va fi o zi în care doar am renunțat la declarația pe propria răspundere, nelegalizată de altfel la notar, o zi în care Suceava va rămâne greu încercată de balastiere și pădurile furate pe timpul ordonanțelor militare...

Emilian Oniciuc-24.04.2020
Sursa foto: Emilian Oniciuc

After today (4)

After today

Amintiri din pandemie (IV)

       Azi este duminică cum ieri  a fost duminică și mâine va fi aceeași duminică de ieri și de azi...

        La radio se difuzează ,,Qeen- I want to break free"! Îi dau shout down și mânuiesc cu grație telecomanda televizorului spre un post tv dedicat știrilor. Surpriză-Tot Qeen, și tot ,,I want to break free". Schimb programul cu aceeași grație pe Trinitas unde se transmite Sfânta Liturghie. Mă uit la chipul preoților zugrăvit pe sticla televizorului... Sunt triști și am un déjà vu că dintr-un moment în altul or să izbucnească toți la unison fredonând refrenul ,,Hells Bells" al formație AC/DC pe fundalul prelung și grav al clopotelor. Nu răspunde nimeni la chemarea pentru slujbă. Este pustiu fără mașini dar mai ales fără oameni. Cântecul clopotelor de la biserici este trist și sinistru... Îmi aduc aminte de un preot bătrân și supărat care mustra nu îmi dau seama pe cine-Probabil pe cei al căror ideal suprem în viață e femeia cu mustață:
,,-Așa vă trebuie că la paradă ați urlat că nu vreți biserici, vreți spitale!"
         Televizorul îl las uitat-deschis pe Trinitas și mă bucur de căldura minunată pe care Soarele o împrăștie prin fereastra locuinței. Păsărelele își fac concertul de dimineață, undeva un cocoș își laudă bărbăția din captivitatea împărțită cu un harem-certăreț de găini... Nu le pasă de Covid-19 doar sunt supravețuitorii Gripei Aviare. Un purcel guiță speriat! El nu va mai apuca Gripa Porcină deoarece stăpânii săi din izolare au hotărât să îl sacrifice... O vacă nebună se aude pe limba ei-mugind în depărtarea câmpului...
          Cel mai important este că azi este azi și îmi caut cu speranță masca improvizată recent reculând într-o amintire lecturată pe undeva nici nu mai țin minte unde:
,, S-o iau? E mică... S-o las îmi este frică! Grija de viruși plăcerea mi-o strică..."

Emilian Oniciuc-05.04.2020
Revizuit: 16.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

After today (3)

After today(3)

      (III)

       Azi este azi, ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va fi mai rău decât ieri și azi...
       Apa minerală și apa din ,,Poiana Pompei" sunt la mare preț în ziua de azi. Nu îmi arde de bere în aceste moderne și mohorâte zile de martie. Deschid fereastra și trag o gură sănătoasă de iarnă... Totul este alb și pustiu. Un câine urlă prelung aproape eminescian, buciumând cu jale, uitat probabil în carantina țarcului sau mai rău în arestul lanțului de care este priponit lângă cușcă. Empatizez cu el de vreme ce și noi suntem lipsiți de libertate... Deodată liniștea se așterne cu desăvârșire pentru câteva secunde apoi se aude un zgomot metalic de poartă trântită în grabă. O rafală scurtă de lătrat vesel mă face să cred că stăpânul câinelui a venit acasă.
       Închid fereastra și strig în sinea mea:
,,Sunt un prost! Ce bine ar fi fost dacă adoptam și eu un cățeluș..." Mă uit la un șoșon și îmi aduc aminte de un banc inspirat probabil din realitate și mă trezesc vorbind în șoaptă:
-Acuma leagă și plimbă șoșonul!
      Deschid instinctiv televizorul și aflu că au dispărut câinii din China... În mod sigur ,,oamenii de tip nou" cu finețuri culinare nu au încercat și carnea de șoșon!
       Mă strecoară un firicel suav de cugetare la noroc... Cu siguranță berea socială la 3 litri se mai găsește pe undeva și îmi caut înfrigurat declarația pe propria răspundere simplificată!

Emilian Oniciuc-01.04.2020
Revizuit: 17.02.2023

Foto: Emilian Oniciuc