Explozie pe Luna

Explozie pe Luna

Luna are un nou crater pe suprafaţa sa în urma impactului cu o rocă spaţială ce s-a ciocnit de satelitul natural al Pământului în luna martie, provocând cea mai mare explozie observată de oamenii de ştiinţă de când au început să monitorizeze Luna.Meteoritul s-a prăbuşit pe 17 martie, ciocnindu-se cu suprafaţa lunară cu o viteză de 90.000 de km/oră şi provocând un crater cu diametrul de 20 de metri. Impactul a creat o strălucire luminoasă care ar fi putut fi observată de oricine s-ar fi uitat cu ochiul liber la Lună în momentul ciocnirii, afirmă oamenii de ştiinţă de la NASA.„Pe 17 martie 2013, un obiect de dimensiunile unui bolovan mic a lovit suprafaţa lunară din Mare Imbrium”, a explicat Bill Cooke de la Meteoroid Environment Office din cadrul NASA. „Obiectul a produs o explozie de aproape 10 ori mai strălucitoare decât orice am mai observat până acum”.Astronomii NASA au monitorizat Luna pentru a identifica impactul meteoriţilor în ultimii 8 ani, iar până acum niciun alt impact nu a fost comparabil cu acesta.Oamenii de ştiinţă nu au văzut impactul în timp real. Evenimentul a fost descoperit abia atunci când Ron Suggs, un analizat din cadrul Marshall Space Flight Center, a studiat un video înregistrat de unul din telescoapele de 14 inci ce monitorizează Luna.

„L-am observat imediat, era foarte luminos”, a descris Suggs impactul.

Oamenii de ştiinţă estimează că meteoritul măsura aproximativ 0,3-0,4 metri în diametru şi cântărea aproximativ 40 de kilograme. Explozia produsă a fost la fel de puternică precum cea pe care ar genera-o 5 tone de TNT.Analizând datele colectate în luna martie, cercetătorii de la NASA au descoperit că impactul meteoritului nu a fost un eveniment izolat.„În noaptea de 17 martie, camerele NASA şi ale Universităţii Western Ontario au detectat un număr neobişnuit de meteoriţi chiar aici, pe Terra”, a declarat Cooke. „Aceste «bile de foc» călătoreau pe orbite aproape identice între Terra şi centura de asteroizi”, a mai spus specialistul.Deşi atmosfera Pământului protejează suprafaţa planetei noastre de aceşti meteoriţi, Luna nu are această şansă. Absenţa atmosferei expune satelitul natural al Terrei la toate rocile spaţiale, iar programul de monitorizare desfăşurat de NASA a identificat peste 300 de ciocniri din 2005.

Unul dintre motivele pentru care NASA desfăşoară acest program este intenţia sa de a trimite din nou oameni pe Lună. Atunci când aceştia sosesc pe regolitul lunar este important de ştiut cât de des se ciocnesc meteoriţii de satelitul Pământului şi dacă anumite perioade ale anului, ce coincid cu trecerea Lunii prin zone aglomerate ale sistemului solar, sunt mai periculoase.

„Vom urmări pentru a vedea dacă anul viitor se va repeta evenimentul în aceeaşi perioadă, când sistemul Terra-Lună trece prin aceeaşi regiune a spaţiului”, a spus Cooke. „Între timp, continuăm să analizăm evenimentul de pe 17 martie”, a mai explicat cercetătorul.

Sursa: Space
             descopera.ro

Misterele aurorei boreale !

   Satelitii misiunii americane Themis au inregistrat in direct o violenta explozie magnetica care a iluminat cerul noptii arctice.

“Am descoperit misterul aurorei boreale”, anunta intr-un raport NASA fizicianul Vassilis Angelopoulos, responsabilul stiintific al misiunii Themis.
   Datorita flotei formata din cinci microsateliti, cantarind fiecare 70 de kilograme si lansati in februarie 2007, cercetatorii au putut analiza dupa un an de obeservatie, modul in care se declanseaza acest fenomen luminos spectaculos, care se produce pe cerul celor doi poli.
   Plasati pe orbite care variaza intre 12 si 30 de straturi terestre in interiorul magnetosferei, in bucla care protejeaza Terra de efectele nocive ale vanturilor solare, satelitii lui Themis au putut masura, multumita captorilor lor, traiectoria particulelor (in mod special a electronilor), emise in urma exploziilor magnetice bruste care survin intr-o maniera imprevizibila in aceasta zona a spatiului.

   Intr-un articol publicat in revista Science, Angelopoulos si echipa sa arata cum aurorele boreale au loc imediat dupa aceste expozii, denumite si sub-furtuni geomagnetice,care se produc relativ aproape de planeta noastra, la o treimea distantei dintre Pamant si Luna.

   Dupa ce expozia s-a produs, o energie puternica de un milion de miliarde de jouli a fost  emisa, echivalentul unui seism cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter. 
In chiar acel moment, statiile din Canada si Alaska au inregistrat mai multe aurore boreale pe cerul polar. 

   Activitatea solară se amplifică pe măsură ce ne apropiem de 2013, atunci când se va înregistra punctul maxim al ciclului de 11 ani. Mulţumită particulelor emise de Soare, aurorele boreale sunt mai frumoase ca niciodată, lucru ce se poate observa într-un nou clip realizat de-a lungul ultimelor 8 luni de un fotograf pasionat.

Ole C. Salomonsen a petrecut perioada cuprinsă între septembrie 2011 şi aprilie 2012 fotografiind cerul în Suedia, Norvegia şi Finlanda, capturând în total peste 150.000 de cadre.

Editând fotografiile surprinse, Salomonsen le-a ales pe cele mai reuşite 6.000 dintre acestea, pe care le-a compilat într-un clip spectaculos, acompaniat de muzica compozitorului norvegian Kai-Anders Ryan.

 Salomonsen a descris munca descrisă pentru realizarea acestui film: „Clipul video rezumă efortul depus de-a lungul acestui sezon agitat, încheiat în urmă cu doar câteva zile. În această perioadă, soarele face să fie dificilă fotografierea aurorelor, aşa că am decis să închei aventura şi să public acest clip video. Am condus mii de kilometri între locaţiile din regiunea arctică, iar la faţa locului mă agitam pentru a fotografia cu 2-3 camere diferite. Spre norocul meu, am avut parte de companie în multe dintre nopţile friguroase pe care le-am îndurat”.

Iată clipul ce a rezultat în urma eforturilor depuse de Ole C. Salomonsen:

Celestial Lights from Ole C. Salomonsen on Vimeo.

Sursa: Figaro,Descopera.ro