Pâinea apocalipsei

        Istoria, cel puțin istoria recentă, ne demonstrează că în România zilele apocaliptice se furișează precum este descris în biblie...
       O dată cu sezonul rece, începând cu derutantul Noiembrie iată că deja au început știrile fatidice care ne avertizează că trebuie să ne facem provizii pentru zilele de criză care urmează. Guvernul chinez și-a anunțat poporul în acest sens fără să preciseze amănunte iar statele europene sunt sfătuite de către liderii lor politici să își îndrume cetățenii gospodari și, sau gospodine, și nu numai pentru creearea unor rezerve alimentare și de strictă necesitate pentru cel puțin o săptămână deoarece este posibil să intrăm în BLACKOUT! Adică vor ceda rețelele de electricitate. Nici în Europa nu este precizat de ce se va întâmpla acest lucru... Mondo-Mister total!
        Acestea fiind spuse m-am gândit că România este oricum în Blackout de când PNL-USR au dat mână liberă copiiilor foștilor nomenclaturiști-ceaușiti care acum sunt băieții și băiatele băieților bătrâni și deștepți...
        Ce facem pentru a ne pregăti cum se cuvine pentru dezastrul energetic care se preconizează? Eu cred că avem două obțiuni. În cazul pâinii una ar fi să cumpărăm făină albă, neagră, orice fel de făină și să o depozităm pe unde putem: în hol, în dormitor, sufragerie și bucătărie. În cămară să agonisim toate compoturile și murăturile pe care reușim să le achiziționăm din Kaufland. Din beci aruncăm bicicleta și alte lucruri non-alimentare, și îl umplem la refuz cu legume, în special cu barabule, carofi pentru pretențioșii intelectuali... Nu puneți pâinea în congelator, frigider și lăzi frigorifice deoarece după decongelare se amărăște iar dacă aveți un generator de curent electric folosiți dispozitivele de frigerare pentru carne. Cei care nu au un generator ar fi bine să își cumpere de pe Emag deoarece va fi trimis online printr-un distribuitor cu masca pe figură și vaccinat cu toate vaccinurile posibile inclusiv Covid-19 și șpaga de risc... Dacă nu aveți carne recomand să vă cumpărați arme cu bile sau prăștii și să vă porniți după păsărele, turturele și hulubi. Cei care locuiesc în principalele municipii din România sunt cei mai norocoși! Ei vor avea de vânat hulubi din abundență. Până la urmă cred că sunt buni și cormoranii că și așa ne violeză mai mereu piscinele...
        A doua obțiune ar fi să nu ne mai uităm la televizor sau să citim diverse știri pe handroid sau hifhone. Mai bine să vizionăm filme pentru adulți în timp ce foamea ne va face să dansăm pe manele...
        Vă pup și am plecat la ,,Bermas Suceava" după bere!

Emilian Oniciuc-03.11.2021
Foto: E.O.

Prima realitate virtuală

       

Foc și zăpadă dacă visezi...

         Sigur că aceste două elemente visate în timpul somnului ar trebui tratate în mod separat. Acest articol ca mai toate articolele mele sub acest titlu sunt atât cât se poate de generalizate. O carte întreagă ar putea să descrie interpretări despe foc iar într-o altă carte s-ar putea aprofunda visul despre zăpadă...
        De la început doresc să evidențiez că focul, apa, pământul și aerul sunt elementele primordiale ale vieții. Științific vorbind, mistic vorbind, iar pentru pretențioși, chiar și din punct de vedere religios vorbind, toate aceste elemente le regăsim bine ancorate la baza structurii lor argumentând esențial și existențial fiecare dogmă. 
        Zăpada este formată din apă și logic că este încadrată în acest element. Totuși în domeniul interpretării viselor zăpada are semnificații diferite de apa propriu-zisă.
        De ce foc și zăpadă, sau apă și foc? De ce să nu discutăm despre fiecare element într-un context separat? Simplu! Marea majoritate a blogurilor de profil fac acest lucru iar informațiile respective pot fi găsite pe conținutul lor, cred eu, destul de bine întocmit. Așa după cum am mai spus fiecare interpretare este dată în funcție de cine visează, în ce stare sufletească se află când visează pentru a face distanțarea psihologică de mesajul original transmis poate de diferitele energii supranaturale și de ce nu de o divinitate oricare ar fi ea... Ca și importanță apa și focul sunt elementele esențiale situate pe același plan la egalitate. Într-o confruntare agresivă ele se anulează reciproc-Nu este așa? Nu în aceeași situație se află elementele: pământ și aer, iar pentru că așa îmi place să filosofez despre ele, le consider elemente existențiale. Spre deosebire de elementele apă și foc, elementele pământ și aer sunt foarte rar într-o agresiune ele fiind mai degrabă într-o colaborare perpetuă... Mă gândesc că tocmai aceste elemente existențiale sunt liantul care asigură echilibrul și calmitatea necesară între foc și apă. Poate că aceste patru elemente sunt de bază dar mai sunt și altele pe care eu le denumesc elemente secundare însă o să scriu despre ele într-un articol viitor.
        Cine visează zăpadă și foc în cadrul aceluiași vis trebuie să fie receptiv și prudent la anumite stări conflictuale în familie, la locul de muncă, etc. Dacă de exemplu visezi că ești pe un drum acoperit cu zăpadă și cu mașini aflate în afara carosabilului poți să te aștepți la o ceartă cu alți participanți în trafic în timp ce te îndrepți spre destinația ta... Dacă în vis întâlnești mașini fără o roată este foarte posibil să te confrunți a doua zi cu o defecțiune la autoturismul tău dar care o vei soluționa în cele din urmă... În funcție de numărul defecțiunilor întâlnite cu atât mai gravă va fi în realitate problema sau problemele tehnice ale mijlocului tău de transport...
        Uite așa din una în alta prin zăpada bătătorită de pe drumul circulat de mașini ajungi și acasă unde trebuie să înlături troianul depus în fața garajului familial... Hopa! Acest element-apă sub formă de zăpadă troienită nu poate fi decât un semn bun! În curând vei cunoaște bunăstarea materială și ce să vezi dacă în vis după munca la zăpadă ai aprins cu ușurință focul în sobă pentru a te încălzi... Vei cunoaște și bunăstarea socială chiar recunoașterea și respectul celor din anturajul tău și asta nu este totul! Dacă flacăra este roșie pasiunea se va reaprinde între tine și partenerul de viață sau mai poate simboliza o nouă dragoste intensă și asta doar dacă cineva nu este deja în taină îndrăgostit(ă) de persoana ta... Flacăra portocalie reprezintă trăinicia în dragostea partenerului sau a partenerei tale. Flacăra albastră ar putea fi deslușită într-o existență pașnică și o împăcare cu propria ființă și cei din jurul tău. Flacăra verde din vis îți va aduce multă sănătate iar cea galbenă te atenționează că vei fi gelos sau vei fi gelozit. Oricum vor fi necazuri din cauza acestui sentiment dulce-amar... Flacăra albă îți preconizează o trecere liniștită spre cele veșnice. Deci adio... Asta este! Poate ar trebui să bei băuturi alcoolice de calitate sau și mai bine să te lași cu totul de alcool incluziv de cel din bomboane. Ce se întâmplă când flacăra trece tremurând prin toate culorile? Eu cred că nu reprezintă nimic și este doar un simplu vis dacă nu cumva nestatornicia sufletului tău te va arunca spre realitatea de a doua zi într-un zbucium sentimental sau unul financiar, ba poate chiar, și într-unul, și în altul...
        Atenție acest articol deși este scris cu o atentă și serioasă preocupare față de domeniul interpretării viselor, el trebuie tratat doar ca și divertisment! Sunt de părere că toate textele de acest gen indiferent unde le vizualizați ar trebui considerate și ca un mod plăcut de petrecere a timpului liber prin lectură! Sigur că sunt vise care la trezire îți lasă un anumit sentiment unic care nu îl vei uita niciodată...      
       Dacă lecturarea unui articol despre tălmăcirea viselor nu te mulțumește cel mai indicat este să discuți personal cu un interpret de vise dedicat, asta dacă ai bani care se plictisesc în buzunarul tău sau în poșetuța ta ,,de firmă", pentru că mă repet: visele au sensuri diferite de la o persoană la alta... Dacă același vis se repetă de mai multe ori cred că este cazul să consulți un psiholog sau chiar un psihiatru...
       Personal eu mă îndrept spre nămeții de zăpadă din fața garajului apoi voi face focul în centrala termică.

Emilian Oniciuc-17.07.2021
Revizuit: 27.02.2023     

Sursa fhoto: Pixabay

Turism paranormal

România paranormală

        Pentru iubitorii fenomenelor paranormale există în întreaga lume o sumedenie de obiective turistice care vor golii buzunarele aventurierilor dar nu vor regreta emoțiile și adrenalina creeată...
        România are și ea destule destinații turistice iar tematica paranormală a unei excursii ocazionale și de ce nu petrecerea unui concediu în locațiile pe care le voi prezenta, pot fi o alegere excelentă cu posibile amintiri de neuitat!
        Am ales trei destinații paranormale din România pe care doresc să le vizitez.

Pădurea Baciu

       Dintotdeauna mi-am dorit să vizitez această sinistră pădure, mai exact Pădurea Hoia Baciu situată undeva la marginea municipiului Cluj Napoca în suprafață aproximativă de 300 hetare. Numele pădurii este al unui cioban care a dispărut inexplicabil împreună cu turma sa de oi în tenebrele întunecate ale ciudaților copaci. Multe povești despre tot felul de întâmplări misterioase se răspândesc de la o zi la alta... 
        Personal sunt curios să văd arborii cum își schimbă forma peste noapte... Interesant nu-i așa?

Castelul Iulia Hașdeu

        Am mai scris despre acest misterios castel dar iată că nu am reușit să îl vizitez până în prezent.
        Castelul Iulia Hașdeu se află în Câmpina județul Prahova și a fost construit de scriitorul Bogdan Petriceicu-Hașdeu. Mai multe despre Iulia Hașdeu care a murit tragic la doar 19 ani se pot afla și pe acest blog, aici: Fantome-Iulia Hașdeu.

        Sigur că sunt curios să o aud cântând la pian pe fantoma Iuliei Hașdeu dar dincolo de orice poveste sau speculație îmi doresc să vizitez acest loc care cred că este deosebit de încărcat cu energii istorice și o poveste foarte tristă...
        Voi nu sunteți curioși?

Mănăstirea Cârța

        

        Mănăstirea Cârța se află pe un  mal al Oltului, lângă localitățile Cârța și Cârtișoara, undeva spre Sibiu dar GPS-ul știe cel mai bine. Este una dintre cele mai vechi construcții monahale din Europa de Est.
        Dacă ai noroc în timpul vizitei tale la această mănăstire poți auzi și chiar vedea obiectele de mobilier cum se mișcă singure într-un mod inexplicabil...
        Sunt nerăbdător să vizitez locul unde a fost filmat cunoscutul horror: ”The Nun-Călugărița”. Cu toate că sunt un cinefil veteran al acestui gen cinematografic, vă mărturisesc că pe mine vizionarea seriei ,,The Nun" m-a cam lăsat de fiecare dată cu un somn odihnitor... Totuși este impresionantă locația adică ce să vezi, la noi în România!
        Apropos ați văzut filmele?

Emilian Oniciuc-06.07.2021

Sursa fotografiilor: Româniatv, Știrileprotv, atlas-geografic, emag

Mănăstirea Bogdana-Rădăuți

     

     Mănăstirea Bogdana este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în municipiul Rădăuți (județul Suceava), pe strada Bogdan Vodă nr. 4-6.
       

        Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Bogdan I(1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean, și a avut rolul de necropolă domnească.
        Ansamblul Mănăstirii Bogdana a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05603 și fiind alcătuit din următoarele trei obiective:
        -Biserica "Sf. Nicolae"-datând din secolul al XIV-lea, având codul SV-II-m-A-05603.01
        -Turnul clopotniță-datând din anul 1781, având codul SV-II-m-A-05603.02
        -Casa parohială-datând din anul 1876, având codul SV-II-m-A-05603.03

        Biserica ,,Sf. Nicolae" (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova.
         

       

        În vremurile îndepărtate locul unde a fost construită biserica era în mijlocul unor codri seculari. Biserica ,,Sf. Nicolae" a fost zidită de voievodul Bogdan I (1359-1365) în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânzile obținute în luptele purtate pentru a pune bazele unui stat liber și independent la răsărit de Carpați, în Țara Moldovei. El a ales această biserică ca necropolă domnească atât lui, cât și urmașilor familiei sale, aici fiind îngropați domnitorii Moldovei pâna în timpul lui Alexandru cel Bun, dar și rudele familiilor domnitoare.
       

        În timpul domniei lui Alexandru Cel Bun(1400-1432), biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii.
        Între anii 1479-1482, Ștefan Cel Mare a pus pe mormintele a șase domnitori ai Moldovei lespezi frumos sculptate, decorate cu motivul obișnuit al împletiturilor, deosebite de la o lespede la alta, având inscripții în limba slavonă. La intrarea în biserică, se află o pisanie datând din perioada lui Bogdan al III-lea (1517).
        Biserica a fost restaurată în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor închis în față în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. Există o pisanie în limba slavonă lângă ușa sudică în care sunt relatate următoarele: ,,Cu bunăvoința Tatălui, ajutorul Fiului și săvârșirea Sf. Duh s-a început și zidit acest pridvor bisericesc de evlaviosul și închinătorul Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7067 (=1559) luna iunie 30, sub episcopul Chir Eutimie".
         În anul 1744, episcopul Varlaam (1734-1745) a înființat aici o tipografie în care a tipărit mai multe cărți bisericești, printre care și Ceaslovul din 1745 aflat și astăzi în colecția Mănăstirii. Totuși în 1750, odată cu alegerea episcopului Iacob Putneanul ca mitropolit al Moldovei, tipografia a fost mutată la Iași.
         

        În anul 1781 s-a construit un turn clopotniță, dar peste numai un an, în 1782, reședința episcopală a fost transferată la Cernăuți.
        În vara anului 1783, Mănăstirea Bogdana a fost desființată, Biserica ,,Sf. Nicolae" a fost transformată în biserică parohială (de mir), o parte din chiliile existente în jurul bisericii au fost demolate, iar o altă parte transformate în grajduri pentru caii garnizoanei austriece staționate aici. În anul 1876 a fost construită aici o casă parohială.
       

        

        În anul 1918 când Bucovina a intrat în componența Regatului Român, Mănăstirea Bogdana nu a mai fost reînființată, iar Biserica ,,Sf. Nicolae" a rămas biserică parohială până în ultimele decenii ale secolului al XX-lea când a fost închisă de regimul comunist, fiind considerată monument istoric.
       

        

        La data de 6 decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînființată de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților cu obște de călugări, fiind instalat ca stareț arhimandritul Teodor Pavlo. Acesta a trecut la cele veșnice în 1996, în locul său fiind ales ca stareț arhimandritul Iustin Dragomir.
       

        Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii ,,Sf. Nicolae" cu una nouă din lemn din stejar, s-a finalizat în 1998 construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul ,,Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți", care a fost acoperită cu tablă de cupru.
       

        În prezent întregul așezământ mănăstirial a fost în întregime restaurat cu voia lui Dumnezeu și sub pavăza starețului arhimandrit Iustin Dragomir,  de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți.

Articol realizat de: Emilian Oniciuc-04.07.2021
Sursa bibliografică: wikipedia
Fotografiile: Emilian Oniciuc

Lyrics et prosa: După nori

Lyrics et prosa: După nori: După nori se-nvăle Luna Într-o iarnă ancestrală, Horoscoapele-ntr-una Prezic: spaimă mondială! După nori se ascund mistere Ferecate-n steagu...

Tsunami de visezi... (Apă)

        În general apă de visezi indiferent de forma sau manifestarea ei nu reprezintă nimic bun!
        Diferența o face doar limpezimea sau tulburarea apei, comportamentul liniștit sau din contră nervos spre violent al apei, dacă ai intrat sau nu ai intrat în ea, sau poate doar te-ai udat puțin, iar în cel mai rău caz te-ai înecat.
        Apa limpede poate reprezenta că vor aparea mici necazuri în viitorul care poate fi estimat în funcție de contextul visului, de exemplu anumite obiecte sau diverse viețuitoare care apar în vis. Fiecare vis este precum amprentele unice ale degetelor și se potrivește doar pentru acela ce îl visează iar interpretarea este  particularizată. Vă dați seama că apa tulbure este un semn de grele necazuri...
Acuma dacă ești lângă un lac liniștit indiferent că este limpede sau tulbure, sau lângă un pârâu care curge ușor tulburat sau melodios și cristalin precum ,,Ozana" clasicului scriitor Ion Creangă, necazurile tale mai mici sau mai mari vor trece în cele din urmă iar pârâul reprezintă că în curând vei fi uitat de ele...
        Dacă nu te-a atins nici un strop de apă vei fi doar martorul necazurilor unui apropiat, prieten, sau o rudă. Așa că te poți bucura sau întrista după cum îți este starea empatică... Pe de altă parte în funcție de contactul tău cu apa aceste necazuri vor avea legătură direct cu tine și în mod sigur că ai să te întristezi!
        Atunci când te îneci în vis este cel mai rău vis dintre toate și în mod sigur nu vei mai putea să citești această tălmăcire. Dacă te-ai înecat cu apă limpede, nevasta, (soțul), sau amanta, (amantul), te sugrumă în timp ce dormi. Dacă te-ai înecat cu apă tulbure reprezintă că ai un infarct miocardiac.
        Tsunami de visezi înseamnă că în curând vei avea grave probleme financiare. Dacă reușești să supravețuiești în viitor nu vei mai duce grija banilor deoarece conturile tale financiare vor fi zero.
       Dacă vizezi că bei apă de izvor trebuie să îți faci analizele medicale deoarece ai o slăbiciune ascunsă în sufletul tău după mai multe pălincuțe...
       Dacă bei apă dintr-o floare suferi sau în curând o să te chinui în tăcere din dragoste!
       50% pamflet+50% realitate=interpretare vis

Emilian Oniciuc-25.04.2021
Sursa foto: Emilian Oniciuc-Port King's Lynn

Chiar există!

         

         Se pare că celebrul serial de televiziune: ,,Dosarele X" a fost foarte bine documentat! 

         F.B.I. a declasificat un document care susține că Terra a fost vizitată de ființe extraterestre! Conform unui document declasificat de F.B.I. , care datează din 1947, planeta noastră a fost vizitată de extratereștri. Date despre nave extraterestre sunt dezvăluite în acest document al F.B.I. care o să-i incite cu siguranță pe ufologi, și nu numai, la dezbateri furtunoase... 

         ,,O parte din nave transporta echipaje, altele sunt sub control de la distanță. Misiunea lor este pașnică. Ei sunt asemănători cu oamenii, doar că sunt mai înalți. O.Z.N.-urile posedă o energie radiantă precum o rază, care poate dezintegra pe oricare atacator. Ei intră în atmosferă și dispar după bunul plac din viziunea noastră, fără a putea să îi mai găsim.”(Conform unui paragraf din raport, potrivit Daily Star.)

Emilian Oniciuc-01.10.2020 

Sursa fhoto: pixabay

After today-The finish

Amintiri din pandemie VII

(Finalul)

        Azi este data de 05.05.2036. Este o zi ca și orice zi din secolul XXI.
        Începând din anul 2020 pandemiile care mai șmechere decât altele s-au ținut lanț una după alta... Noi toți trăim izolați în casele noastre. Civilizația umană a atins apogeul tehnologic și spiritual. Adulții controlează un număr de roboți industriali în funcție de abilitățile fiecăruia și în funcție de acest lucru au și abonamente virtuale pentru asigurarea existenței cotidiene. Banii și monedele naționale specifice fiecărei țări au dispărut de șase ani. Doctorii îți acordă asistență on-line și nici nu mai există farmacii... Fiecare medicament îți este distribuit tot on-line direct prin conexiunile neuronale la care fiecare pământean este conectat în lumea noastră virtuală. Spitalele au dispărut de patru ani...
        O dată un prieten de-al meu a dorit să vadă realitatea fizică și s-a deconectat din virtual de la casca neuronală și a murit de scârbă când a vazut cum arată persoana lui în realitate... Era de fapt o masă diformă, dezosificată asemănătoare cu un creier uriaș ținut într-un borcan, așa după cum am auzit că se aflau în trecut creierele la facultățile de medicină... Eu m-am gândit atunci că este nebun și a avut vedenii din realitatea fizică! M-am consolat cu ideea că toți suntem de fapt geniali! Mihai Eminescu într-un final zăcut și el într-un borcan uitat pe pervazul unei ferestre de la un ospiciu și uite că în adevărata realitate virtuală este viu și a ajuns chiar Ministrul Justiției!

        A mai vrut prietenul meu adevărat din adevărata existență virtuală când de copii ne jucam ,,GTA 12 Pro", să îmi spună mai multe fantasmagorii din lumea reală dar i s-a încălzit, cred eu, casca neuronală și a făcut scurt-circuit! A mai apucat totuși să îmi zică câte ceva din prostioarele lui muribunde care m-au pus pe gânduri... Unul din lucrurile pe care le-a mai zis a fost acela că generația noastră este apărută tot din borcane... A fost nebun cu siguranță acel prieten al generației mele. 
       Azi este ieri și mâine va fi azi dacă nu cumva în realitatea virtuală și adevărată ziua de ieri și ziua de mâine au dispărut prin frecvențele ,,10 G"...

Emilian Oniciuc-02.05.2020

Sursa foto: arhiva Mondomistere

After today VI

Amintiri din pandemie (6) 

      (Planul Phoenix)

       Duminica este ziua în care tot zbuciumul trăsăturilor umane se liniștește indiferent de religie, indiferent de natura diferitelor activități pe care le are omul contemporan și modern...
        Ieri bătea vântul și se chinuia să aducă ploaia și a reușit în cele din urmă. Azi ploaia se chinuie să mai binecuvânteze pământul, să mai spele chiar și poluarea, chiar și pe Coronavirus-19). Din când în când vântul aduce câte o fereastră prin nori iar Soarele ne privește cu ardoare. Cred că așa ne privește și Dumnezeu. Poate este curios să vadă cum ne descurcăm în aceste vremuri când și bisericile care îi aduc pomenire, slavă și rugăciunile celor credincioși se află la grea încercare...  Covidul nu alege pe nimeni. El se lipește precum un diavol al lui Lucifer fără să aleagă dacă este bogat sau sărac, credincios sau necredincios, și deși se credea că îi preferă doar pe cei mai bătrâni iată că vedem că nici aici nu are o preferință anume, cum nu are nici o preferință dacă ești creștin, musulman, mason sau ateu sau mai știu eu ce ai mai putea să fii... Îmi amintește de Apocalipsa Biblică care descrie ca va veni precum un hoț și nu va face nici o diferență între oameni indiferent de activitățile lor cotidiene... Mai mult toate aceste evenimente sunt descrise în Biblie și sunt anunțate prin ,,trâmbițe" care se vor auzi peste tot Pământul... Ce sunt aceste ,,trâmbițe"? Eu cred că sunt televiziunile și internetul care în ziua de azi propagă știrile cu o viteză amețitoare! Ultima ,,goarnă" urmează să sune pentru a desăvârși Apocalipsa... Să fie mult trâmbițata digitalizare ,,5G"?
        În tot acest timp preoți și credincioși se îmbolnăvesc sau sunt imuni la Corona Virus chiar dacă bisericile sunt goale, chiar dacă măsurile de distanțare socială sunt respectate. Preoții fac și bine că fac ceea ce fac și au făcut din totdeauna: se roagă!  Eu cred că mai și veghează la rânduiala bunului mers din România. Să nu uităm că rolul cel mai important în făurirea acestei țări l-a avut de fapt biserica... O biserică care în modestia ei și pe placul lui Dumnezeu nu și-a adus laudă de sine pentru acest lucru... Biserica este simbolul unității poporului român iar această unitate nu va putea fi destrămată nici prin distanțare socială, nici prin uneltirile masonice ale undelor șerpuitoare mondiale așa ziz ,,progresiste", pornite din lojile adevăratei Globalizări Mondiale! Masoneria care de altfel a contribuit și ea la apariția statului unitar român nu cred că ar distruge ceva pentru care s-a luptat să fie înfăptuit decât doar pentru a renaște ceva din cenușă precum se renaște o pasăre Phoenix... Aceasta să fie realitatea despre adevăratul Coronavirus-19? Această pandemie să fie doar o unealtă dintr-un amplu și elaborios plan mondial iluminati?     Această acțiune care îmi place să îi spun ,,Planul Phoenix" mai are drept obiectiv și prăbușirea monedelor naționale, prăbușirea monedei Euro, a Lirei? Peste toate să domine doar bancnota masonică cu ochiul a toate clarvăzător ștampilat într-o Nouă Ordine Mondială? Sunt convins că ziua de mâine va aduce răspunsuri la toate aceste întrebări când ,,ieri" va deveni istorie și asta dacă nu cumva ,,Goarna 5 G" va manipula istoria printr-un sfidător ,,click"...
        Ieri bătea vântul și se chinuia să aducă ploaia.  Azi vântul s-a oprit dar responsabilul cu click-ul ,,5G" se gândește dacă o să mai ude pământul sau poate ar fi mai binevenită și o criză alimentară.
       Azi deja este ieri și mâine va fi azi....

Emilian Oniciuc-26.04.2020
Foto: Emilian Oniciuc

After today (5)

   Amintiri din pandemie (5)

        Mă gândesc la ziua de ieri când la vârsta de optsprezece ani am asistat la asasinarea conducătorului poporului meu... 

        Îmi amintesc că m-am bucurat că dictatorii au fost prinși-Luat fiind de valul
 ,, libertății". Ce-o mai fi însemnând și asta la mintea mea de atunci... Totuși m-a șocat cruzimea acelei zile geroase din Decembrie când am văzut cum un cuplu de bătrâni a fost asasinat... Cred și în ziua de azi că nu meritau să moară precum șobolanii...
       Îmi amintesc nenumăratele zile de ieri când poporul român manipulat sau naiv și-a ales conducătorii...
       Un Iliescu vinovat, cred eu, de asasinarea a doi bătrâni, vinovat și de viitoarele ,,mineriade" care au fost reglate în cele din urmă de Constantinescu-Un președinte de țară pe care fiul său l-a făcut de rușine implicat fiind după părerea unora în traficul cu țigări de contrabandă. Îmi amintesc de Băsescu care a încercat să linșeze bătrânii și pensionarii româniei dar s-a limitat totuși numai la a distruge doar forța productivă a țării prin tăieri salariale și a băga șarpele urii între bugetari și privați la ordinul, zic și eu, al Iluminati...
        Azi este azi într-o lună a lui Aprilie când actualul președinte Johanis încearcă să intre în cartea de istorie a României! Nu știu ce să cred despre el! Știu doar că este un președinte care vizibil chiar face eforturi să se maturizeze... Poate este destinul care l-a pus în fruntea țării într-o foarte dificilă cotitură din istoria Terrei!
        Mâine v-a fi 15 Mai... Va fi o zi în care doar am renunțat la declarația pe propria răspundere, nelegalizată de altfel la notar, o zi în care Suceava va rămâne greu încercată de balastiere și pădurile furate pe timpul ordonanțelor militare...

Emilian Oniciuc-24.04.2020
Sursa foto: Emilian Oniciuc

After today (4)

After today

Amintiri din pandemie (IV)

       Azi este duminică cum ieri  a fost duminică și mâine va fi aceeași duminică de ieri și de azi...

        La radio se difuzează ,,Qeen- I want to break free"! Îi dau shout down și mânuiesc cu grație telecomanda televizorului spre un post tv dedicat știrilor. Surpriză-Tot Qeen, și tot ,,I want to break free". Schimb programul cu aceeași grație pe Trinitas unde se transmite Sfânta Liturghie. Mă uit la chipul preoților zugrăvit pe sticla televizorului... Sunt triști și am un déjà vu că dintr-un moment în altul or să izbucnească toți la unison fredonând refrenul ,,Hells Bells" al formație AC/DC pe fundalul prelung și grav al clopotelor. Nu răspunde nimeni la chemarea pentru slujbă. Este pustiu fără mașini dar mai ales fără oameni. Cântecul clopotelor de la biserici este trist și sinistru... Îmi aduc aminte de un preot bătrân și supărat care mustra nu îmi dau seama pe cine-Probabil pe cei al căror ideal suprem în viață e femeia cu mustață:
,,-Așa vă trebuie că la paradă ați urlat că nu vreți biserici, vreți spitale!"
         Televizorul îl las uitat-deschis pe Trinitas și mă bucur de căldura minunată pe care Soarele o împrăștie prin fereastra locuinței. Păsărelele își fac concertul de dimineață, undeva un cocoș își laudă bărbăția din captivitatea împărțită cu un harem-certăreț de găini... Nu le pasă de Covid-19 doar sunt supravețuitorii Gripei Aviare. Un purcel guiță speriat! El nu va mai apuca Gripa Porcină deoarece stăpânii săi din izolare au hotărât să îl sacrifice... O vacă nebună se aude pe limba ei-mugind în depărtarea câmpului...
          Cel mai important este că azi este azi și îmi caut cu speranță masca improvizată recent reculând într-o amintire lecturată pe undeva nici nu mai țin minte unde:
,, S-o iau? E mică... S-o las îmi este frică! Grija de viruși plăcerea mi-o strică..."

Emilian Oniciuc-05.04.2020
Revizuit: 16.02.2023
Foto: Emilian Oniciuc

After today (3)

After today(3)

      (III)

       Azi este azi, ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va fi mai rău decât ieri și azi...
       Apa minerală și apa din ,,Poiana Pompei" sunt la mare preț în ziua de azi. Nu îmi arde de bere în aceste moderne și mohorâte zile de martie. Deschid fereastra și trag o gură sănătoasă de iarnă... Totul este alb și pustiu. Un câine urlă prelung aproape eminescian, buciumând cu jale, uitat probabil în carantina țarcului sau mai rău în arestul lanțului de care este priponit lângă cușcă. Empatizez cu el de vreme ce și noi suntem lipsiți de libertate... Deodată liniștea se așterne cu desăvârșire pentru câteva secunde apoi se aude un zgomot metalic de poartă trântită în grabă. O rafală scurtă de lătrat vesel mă face să cred că stăpânul câinelui a venit acasă.
       Închid fereastra și strig în sinea mea:
,,Sunt un prost! Ce bine ar fi fost dacă adoptam și eu un cățeluș..." Mă uit la un șoșon și îmi aduc aminte de un banc inspirat probabil din realitate și mă trezesc vorbind în șoaptă:
-Acuma leagă și plimbă șoșonul!
      Deschid instinctiv televizorul și aflu că au dispărut câinii din China... În mod sigur ,,oamenii de tip nou" cu finețuri culinare nu au încercat și carnea de șoșon!
       Mă strecoară un firicel suav de cugetare la noroc... Cu siguranță berea socială la 3 litri se mai găsește pe undeva și îmi caut înfrigurat declarația pe propria răspundere simplificată!

Emilian Oniciuc-01.04.2020
Revizuit: 17.02.2023

Foto: Emilian Oniciuc

After today (2)

After today

Amintiri din pandemie (2)        

       Deschid pleoapele… Este încă întuneric. Deschid televizorul și… Nu este pandemie. Este doar publicitate.

      ,,Corona" nu mai este, s-a terminat undeva pe un raft uitat al timpului așa că m-am hotărât să trec pe ,,Suceava" cea greu încercată de balastiere… Îmi amintesc de ,,Solca" cea fără de egal din vremurile de demult... Deschid și radioul antic cu lămpi deoarece m-am plictisit de televizor. Îmi place soundul acestui aparat cu carcasa din lemn de cireș precum și ochiul verde-albăstrui al martorului de frecvențe care privește prin aerul nostalgic al istoriei... Încerc să găsesc un post cultural prin zgomotele înghesuite de pe undele medii. Nu găsesc nimic. Probabil și cultura românească este în carantină... Tocmai când sunt dezamăgit aud așa ca dintr-o depărtare o voce care încă se luptă să păstreze valorile culturale românești:
       ,,Sunteți pe Radio Trinitas! Urmează…" Vocea se stinge ușor prin labirintul undelor iar în cugetul meu se așterne mâhnirea.
         A început marea resetare mondială...

Emilian Oniciuc

Text revizuit: 22.02.2023

Foto: Emilian Oniciuc

After today

Amintiri din pandemie (1)

        După zece sticle din berica cea minunată și limpede precum râul Suceava înainte de exploatarea balastierelor m-am trezit puțin chiaun și mi-am zis că azi e tot ieri iar mâine o să fie azi…
       Deschid televizorul! Publicitate… Aha! Am visat! De fapt azi e mâine… Of! Ba nu- Chiar este azi! Ce poate face un pensionar în pandemie altceva decât să vizioneze diverse programe tv? Dar un scriitor deocamdată fără slogan în viață, bețiv și superficial? Adică despre mine vorbesc...
        La un post de televiziune care încă nu este cenzurat, un copil dintr-o familie bogată se laudă că este scenarist de filme S.F. Îmi ia foc inteligența auzind plagiaturile sale de idei… Totuși nu se merită să mă enervez. Până la urmă poate deveni un talent original.
        Nu vreau să mă cert cu familia, cu vecinii, dar mai ales cu televizorul așa că mă duc să mai beau o ,,Coroană", poate două, sau mai multe, iar mâine dimineață poate voi asculta la radio:
        ,,Totul a fost doar  o scenă de film din noua ecranizare ,,Războiul Lumilor" a celebrului scriitor Herbert George Wells readaptată cu noul titlu ,,Războiul virușilor" de puștiul minune-scenarist al filmelor de ficțiune: Gigel Hector..."
         Începe să mă doară capul de la atâtea gânduri dar mă întreb de ce mă dor mușchii de la membrele superioare dar mai ales de la cele inferioare când intră nevasta mea în dormitor așa că mă tângui ei:
-Draga mea cred că am luat un covid ceva că mă doare capul și mușchii în tot corpul... Soția se uită la mine cu ochii mijiți și îmi spune:
-Moșneag bețiv ce ești! Ai uitat că ai făcut iar antrenament? Ai făcut flotări, genoflexiuni, exerciții abdominale, apoi ai luat unealta ta de antrenament și ai zburat prin cameră ca în filmele chinezești.
-Ai dreptate! Cred că iar încercam să fiu Bruce Lee...
-Bruce Lee? Nebunule trebuia să te filmez că te lua Jackie Chan direct figurant fără casting... La final ți-ai mai scăpat în cap și scula aia de care îți tot zic s-o arunci în pod!
       Nu mai zic nimic. Are dreptate! Am totuși o vârstă... Îmi aduc aminte de prima mea dragoste-Pasiunea pentru scris și îmi propun să îmi găsesc totuși sloganul acela original care să mă reprezinte...
        O cucuvea se aude prin liniștea nefirească de afară și îmi dau seama că mai este până la răsărit... Oricum azi parcă a fost ieri și mâine va fi azi...!

Emilian Oniciuc-26.03.2020
Refăcut: 21.02.2023
        

Dochia și Dragobetele

Azi iubirea plutește prin fulgii de nea...
Dochia își cheamă nora acasă,
Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea
Să redevină o prințesă frumoasă!

Dochie, lasă-ți fiica de la râu să plece!
Este timpul ei pentru Dragobete...
Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece,
Aleasă dintre minunate alte fete...

Cojoacele tale de ger sunt parfumate,
Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt,
Va aduce efemerele zăpezi minunate;
Zăpezile zânelor roditoare de pământ!

Dochie lasă-ți copiii să zâmbească!
Parfum de iubire să fie zâmbetul lor...
In sufletele oamenilor să înflorească,
Pasiuni parfumate spre veșnic amor...

Emilian Oniciuc-revizuit 24.02.2020
Sursa fotografiei: Pinterest

Lyrics et prosa: Zamo' şi Luna

Lyrics et prosa: Zamo' şi Luna:

Zamo' şi Luna

Emilian Oniciuc

Ecoul transmite un urlet lupic,

Câinii din pustiuri se îngână şi ei...

Peste zăpada plaiului mioritic

Se-aşterne trufia trecuților zei...

Luna răscoală săgeți otravite

De argintul bolnav în idei...

Lumina .....

2057

2057
Emilian Oniciuc


        Dacofobia legendarilor din legendele nescrise, alimentează mărețul sentiment de identitate națională... Sunt gândurile mele din viitor... Un viitor atât de prezent că poate nu își merită trecutul... 
        Sunt în anul 2057, conectat la consola implantată în lobul temporal, pe care am achiziționat-o la reducere într-o zi de „Black Everyday”. Black Friday a dispărut în urmă cu zece ani din cauza nivelului de trai ridicat din România. Totul devine incredibil de real și alunec dincolo de vise, poate și dincolo de o realitate paralelă... 
În fața mea se derulează genericul jocului de parcă aș urmării episodul al XX-lea din STAR WARS...
        Indiferent de natura exaltatoare de patriotism, patriotism modificat chiar şi genetic, cetățenii S.U.A. se denumesc americani iar băştinaşii din acest teritoriu cu strămoşii lor maiaşi îşi spun americani, austriecii din Austria sunt austrieci, ruşii sunt ruşi, francezii sunt francezi iar singurii indieni sunt de fapt din India etc. ... 
        Cetățenii din România sunt şi vor rămâne români, asta este, trebuie să acceptăm realitatea. Nu mai avem cum să ne denumim daci!
        Adevărul crunt trebuie în sfârşit recunoscut iar dacă am ajuns să fim români se datorează de fapt şi dacilor liberi din Maramureş, Bukovina şi Moldova care nu au stârnit nici un interes pentru romani şi apoi celor care au continuat ulterior lupta până la jertfa supremă pentru statornicia sangvină a acestui pământ... 
        Romanii cu cine să se mai lupte? Cu ciobanii şi olarii sau comercianții care îşi vedeau de rostul lor, ba mai mult aceştia erau protejați chiar de interesele vecinilor din zonă care în acele momente ar fi nenorocit victorioasele legiuni romane doar cu un singur strănut nord-estic... Victoria asupra dacilor a fost un dezastru pentru Imperiul Roman atât economic cât şi din punctul de vedere al resurselor umane... Singurul lucru care a mai dat strălucirea motivației pentru campania luptelor cu dacii fiind cantitatea imensă de aur şi argint care deşi le-au mai îndulcit aceste victorii, parcă nu a dat justificare acestor lupte fratricide...
        De fapt dacii nu au fost asimilați de romani. Pur şi simplu au fost decimați. Ştim desigur că în sudul României de azi până şi femeile dace erau adevărate zeițe luptătoare iar acestea nu aveau voie să se mărite până nu ucideau un anumit număr de duşmani. ,,Amazoanele” care nu reuşeau acest lucru ajungeau să presteze alte activități necesare în colectivitățile din care făceau parte. 
        Cei rămaşi în afara luptelor au supravețuit ducând cu sine tradițiile şi obiceiurile dacice printre care şi limba noastră de structură latină. 
Pun pauză mentalică la joc și încep să cuget:
        Pur şi simplu nu voi crede că dacii liberi au fost romanizați sau cum aud mai nou pe la dacofobi că romanii au fost dacizați... ! Să fim serioşi! Părerea mea este că aşa zisele secrete ale Vaticanului sunt doar nişte prostioare aruncate în opinia publică, amatoare mai degrabă de senzațional decât de adevărul istoric. Este mult mai uşor să crezi fără a cerceta dar atunci interesul pentru credință, interesul pentru istorie, până la urmă chiar şi interesul față de propria identitate națională ar dispare, ducând în cele din urmă la o masă incontrolabilă de oameni care nu vor mai putea fi manipulați niciodată... 
        „Ce este de făcut”, s-au întrebat poate chiar francmasonii Vaticanului pentru că nimeni nu mai crede în nimic iar roboții care să înlocuiască omul încă mai au de așteptat până să fie cu adevărat funcționali... „Am găsit!” Şi-au spus ei:
,,- Aruncăm diverse idei despre secretele din arhiva noastră de la Vatican. Plătim un scriitor talentat să scrie despre ele, finanțăm realizarea unor filme documentare, chiar şi artistice care să aprindă imaginația receptorilor înfocați de inedit... Astfel dictonul ,,crede şi nu cerceta" va fi din nou paradoxul care va aduce contrariul în mințile oamenilor iar cercetarea îi va face în continuare mai uşor de manipulat."
        A fost Nicolae Ceauşescu francmason sau apropiat al francmasoneriei? Eu cred că a încurajat în laboratoarele secrete ale securității, fabricarea istoriei mincinoase pentru a reda un sentiment înălțător de patriotism comunistoid care încă mai dăinuie şi azi, perpetuat de transmițători, unii politici, alții culturali, alții chiar frumoşi şi naivi dar care speculând oportunitatea vedetismului sigur, realizează emisiuni, diverse articole dacofobe. De ce nu? Pare interesant să vedem cum „legendarii”, aşa îmi place să le spun celor care se străduiesc să umple un gol imens de 1000 de ani din istoria teritoriului getic într-un mod naiv, anumite adevăruri cum ar fi credința dacilor în Zamolxe, cu adevăruri ascunse, zic ei, cu stupefianta manipulare a energiilor paranormale duse până la forțele benefice izvorâte din inima munților care se pare că ne-au ales pe noi să fim Buricul Pământului... Ultimii Jedi ai unui scenariu dintr-o istorie îndepărtată...
        În primul rând sunt de părere că dacii adevărați nu credeau în nimic! Erau un popor foarte liber şi neconstrâns de dogme religioase. Fiecare dac îşi trăia la maxim viața de zi cu zi, fiecare după nivelul social la care se afla în comunitatea sa. Cred că această libertate i-a dus de fapt spre primul pas al decăderii spirituale şi sociale urmat în final de ultimul pas: înfrângerea lor de către romani. 
        Propriile căpetenii ale triburilor dace nu îşi mai puteau organiza şi coordona oamenii pentru luptele de apărare dar nici ale lucrătorilor din minele de aur, fapt care a determinat imposibilitatea plăților către protectoratul fraților romani. Acum să fim serioşi care firmă de pază din ziua de azi şi-ar presta serviciile pe datorie... Ideea este că teritoriul dacic dintr-o de necontestat măreție şi putere a mai continuat să existe doar ca şi o zonă de tranzit, de exploatare, însă şi fără reale garanții, protejat atât cât s-a putut chiar de daci dar în mod special cu ajutorul romanilor la sud iar la nord de vecinii cu traiectorii comerciale, asigurând astfel siguranța drumurilor de interes comun... La un moment dat, Zamolxe, omul, reîntors din călătoriile sale reuşeşte să colaboreze cu şefii unor triburi şi să pună bazele primei religii, influențat se pare de iudei... Astfel s-a încercat o domesticire a dacilor care ar fi reuşit să se reorganizeze şi să încerce să prevină nenorocirile viitoare... Mai cred că nici nu mai contează dacă Zamolxe a fost inițial om sau a fost Zamolxe un zeu al dacilor dintotdeauna...
        Au avut dacii un singur zeu? Interpretările izvoarelor arheologice arată că se rugau mai asiduu la o zeiță a fertilității decât la zeul suprem...
        O mie de ani de tăcere sunt totuşi 1000 de ani iar lipsa confirmărilor scrise, lipsa chiar a unei singure monede din perioada aceasta tăcută a istoriei nu poate fi acoperită nici de către legendarii legendelor nescrise. 
        Sigur că este fascinant să dezbați, să manipulezi anumite idei conspirative, să te distrezi jucându-te cu mințile oamenilor arucându-le poveşti cu secretele Vaticanului...
        Totuşi încercând această contrariere argumentată sau chiar de multe ori slab argumentată, caut să mă salvez din această utopie a legendarilor prin a nu accepta tot ce îmi serveşte media de consum pentru că senzaționalul pe care ei îl vând, eu nu vreau să îl mai cumpăr, pentru că prefer o istorie adevărată de la care să plec şi nu o minciună frumoasă şi legendară în care sâmburele de adevăr poate nu a existat vreodată şi atunci mi-am format propriile concluzii:
1. În mare măsură obiceiurile şi tradițiile noastre au rădăcini dacice...
2. Nu este rău că suntem români dar ne-am născut în România iar faptul că am putea să ne schimbăm numele în daci nu va schimba acest sentiment cum nici dacă pe steagul tricolor ar flutura şi lupul dacic...
3. România de azi continuă să fie un teritoriu de tranziție şi tare mă tem că aşa o să fim şi în viitor până când o să ajungem secătuiți şi de cea mai importantă resursă: resursa umană... Ce mai contează într-o țară a tranzițiilor în care probabil se vor experimenta în viitor chiar şi roboții pentru sex în timp ce oamenii aleși, scăpați de tranziție, vor plăti abonamente la televiziunile interactive HI9D care vor transmite spre amuzament, experimentele realizate, iar omul care foloseşte maşinăria va zâmbi tâmp şi natural de extazul oferit, neştiind că este filmat chiar de ea, de minunata maşinărie primită cadou într-o perioadă de „Black Everyday”...
4. Dacii au mâncat bătaie de la romani şi indiferent că ne place sau nu ne place că ne numim români trebuie să recunoaştem asta fără prea multe explicații şi să ne spunem răspicat punctul de vedere şi anume că noi românii ne dorim să înceteze experimentele asupra acestei nații şi chiar să ne purtăm cu mândrie numele, acest nume pe care până la urmă chiar francmasonii l-au ales...
        Tocmai mă gândesc la a V-a concluzie când un lătrat gros și sacadat urmat de alte lătrături sacadate, finalizate de un urlet prelung mă fac să mă deconectez de la consolă şi încerc să mă îndrept spre uşă pentru a vedea de ce latră Cățaua Zugrumată. Aşa o cheamă pe cățeluşa noastră care şi-a primit numele după ce am salvat-o dintr-un laț într-o pădure. Stați liniştiți, nu din Pădurea Baciu...
Nu ajung până la uşă că mă împiedic de ceva şi mă cufund într-un tunel întunecos de 1000 de ani... Aud totuşi ecourile vocii soției mele:
- Ce ai dragule, lele, eşti, ti, ti... somnambul, bul, bul...
        O luminiță paranormal de jucăuşă aflată la capătul tunelului întunecos se măreşte treptat până ajunge în fața mea precum o icoană în care mi-se desluşeşte zeița fertilității cu forme minunate, cu ochii căprui şi părul blond... şi în timp ce îmi vorbeşte, imaginea se transformă într-o minunată calitate HD sau chiar 4K care o transformă pe zeiță în nevasta mea frumoasă, tot cu ochii căprui, tot cu părul blond...
- Ce ai că umbli prin somn? Mă întreabă soția mea.
- Cum umblu prin somn? Eram la birou şi Cățaua Zugrumată lătra. Tocmai mă pregăteam să scriu a V-a concluzie despre țara noastră, România şi... şi zeița mă întrerupe mirată:
- Cred că te-ai lovit la cap de calorifer, uite că ai şi sânge pe frunte... Mai şi debitezi prosti... Ce țară? Ce România? Măi omule, țara noastră este: Dacia!
        Mă uit aiurit la ea şi zâmbesc dar nu de extaz, pur şi simplu am un zâmbet pierdut în timp ce mă gândesc la două variante alternative ale unor realități de la unul din posibilele capete ale tunelului:
1. Chiar sunt dac şi am visat nişte tâmpenii cu o țară România.
2. De fapt sunt în viitor şi experimental am redevenit daci iar frumoasa din fața mea este un minunat android care îmi face experiența existențială deosebit de minunată...
        Nici nu vreau să mă gândesc la a III-a variantă cu o posibilă realitate românească... Le prefer pe oricare variante din primele două!
        Întind mâna dreaptă spre nevasta mea şi o cuprind tandu de încheietura mâinii stângi încercând să simt un puls care să-mi confirme înşelarea unor bănuitoare suspiciuni... Simt uşoare tresăriri prin venele ei uşor albăstrui iar chipul mi-se luminează de fericire şi exclam:
- Chiar eşti reală!
        Mă priveşte ciudat şi zâmbind la rândul ei, încearcă să-mi spună ceva în timp ce imaginea icoanei se limpezeşte într-o calitate neinventată până acum, o imagine căreia îi spun dintr-o aiureală, HI9D...
- Hei, trezeşte-te! Ce ai?
        Deschid ochii buimac şi realizez că iar am avut un vis în vis... Nevasta mea, zeița realităților mele continuă să mă întrebe:
- Iar ai avut coşmaruri? Ai vorbit prin somn toată noaptea...!
        Aş fi vrut să-i răspund că a fost un vis frumos dar o întreb cu tristețe:
- Țara noastră este România?
Îmi răspunde zâmbind:
- Nebunule, țara noastră este Moldova! România nu mai există! Ai uitat că a fost asimilată în experimentele Uniunii Europene?
        Gata, chiar sunt disperat! Am nimerit iar la capătul greşit al tunelului...
        Undeva, o lupoaică urlă sinistru precum o cățea sugrumată de lanțul cu stele țintuite în jurul grumazului ros de vreme, jelind după o nouă speranță care nu va mai fi uitată...

26.11.2017

NOTĂ: Acest text poate fi redistribuit doar de pe: mondomistere.blogspot.com și poezie.ro

Empatiile şi lacătele extrasenzoriale

Empatiile şi lacătele extrasenzoriale
Emilian Oniciuc

         În „dex”, empatia are şapte definiții sau mai bine zis şapte definiri care se completează şi argumentează reciproc.
Este un domeniu care mi-a stârnit în mod deosebit interesul şi căutând să îl aprofundez prin propriile întrebări şi răspunsuri asociate propriului meu mediu social, familial, profesional sau prin ascultarea, chiar asistarea la experiențele de viață ale altor persoane am ajuns la anumite concluzii pe care voi încerca să le prezint în acest articol.
        Din punctul meu de vedere empatiile sunt de fapt lacătele energiilor spirituale care se deschid sau rămân închise asimilării trăirilor celor de lângă noi, sunt lacăte care ar trebui să le autocontrolăm pentru a reuşi să ne păstrăm echilibrul emoțional şi în general să ne înconjurăm de energiile pozitive, tocmai pentru a putea dărui şi celorlalți din jurul nostru empatii benefice.
        Ne naştem cu un bagaj emițional moştenit prin structura noastră A.D.N. iar în acelaşi timp primim şi anumite calități noi de obicei încă de pe timpul dezvoltării noastre în recipientul mirific şi matern sau uneori pe parcursul dezăvârşirii noastre umane care ne diferențiază de ceilalți făcându-ne unici prin darurile energetice de care uneori suntem conştienți dar de cele mai multe ori trăim cu ele în ignoranță până când propriul nivel de înălțare spirituală se declanşează instantaneu, fără un motiv anume, larva spirituală transformându-se firesc în fluture sau ne avertizează de transformare prin secvențe de déjà vu, prin înțelegerea neînțelesurilor aparente, sau prin şocurile fizice sau psihologice de care toți avem parte în parcursul fulgerător al vieții noastre, şocuri de care şi în acest caz, putem să le conştientizăm sau să le ducem cu noi ascunse undeva, într-o cămară ferecată a subconştientului...
        Oamenii sunt recipientele organice cele mai evoluate de pe Pământ care poartă cele mai complexe forme energetice. Toți oamenii suntem în acelaşi timp atât receptori de energii cât şi transmițători de energii. Unii dintre noi primim încă de la naştere capacitatea de a fi mai mult receptori de energii sau alții mai mult transmițători de energii. Acest ,, mai mult", este darul pe care soarta îl hărăzeşte să fie purtat de alesul ei până la înălțarea spirituală definitivă, prin atenție, o formă energetică spirituală care se numeşte memoria colectivă generală, acea memorie care duce spre neuitare, de exemplu un artist, un inventator un mare lider sau un binefăcător...
        Omenirea din propriile energii a creat energia benefică supremă care este Dumnezeu, Alah, Buda sau de ce nu, Zamolxis... Ştiu că mulți vor spune că de fapt Dumnezeu a creat omenirea! Este dacă doriți veşnica dilemă: ce a fost mai întâi? Oul sau găina? Personal mi-ar place să cred că Dumnezeu este esența rezultată din toate energiile benefice.
        Ştiința, care după părerea mea este luciferică şi este născută din muşcătura adamică de măr, ceea ce a făcut-o pe Eva să se ruşineze şi să se întrebe de ce nu are şi ea şarpele lui Adam între picioare dar şi pe Adam să se întrebe ruşinat de ce el are şi Eva nu, i-a făcut pe cei doi în cele din urmă să îşi acopere întrebările cu frunze din grădina Raiului până să descopere răspunsurile care sunt de fapt primele descoperiri ştiințifice care au dus la perpetuarea speciei noastre, la desăvârşirea noastră spirituală deoarece nu-i aşa că după explicația biblică fiecare dintre noi ducem în structura noastră umană o fărâmă din Adam şi Eva... Dintre toate variantele: cea ştiințifică, cea religioasă sau cea ufo-logică, vă spun sincer că nu pot accepta să cred că ne tragem din maimuțe... Nu accept nici varianta întâmplătoare a apariției vieții pe Terra... Sistemul nostru solar este singurul din galaxie, conform cercetătorilor, care este foarte exact şi echilibrat iar fiecare planetă, sateliți naturali ai planetelor şi orice obiect cosmic au rol bine determinat în protejarea vieții pe Terra. Ştiați că imensa planetă Jupiter este amplasată exact unde trebuie şi orbitează perfect astfel încât este un real scut în calea cometelor şi a altor obiecte cosmice imense care au fost oprite din traiectoria lor spre Pământ, protejându-l?
        Tot în urma recentelor descoperiri în sistemele solare, vecine sistemului nostru solar este un haos desăvârşit... Planete care nu vor să stea locului şi se ciocnesc rezultând asteroizi care se lovesc acumulând material pentru formarea unei alte planete care ce să vezi, se distruge din cauza unui alt bolovan... Asta mă duce cu gândul iar la Biblie în care se arată că şi pe la noi a fost acest haos... Cine a scris Biblia, nu avea rezultatele oferite de sonde spațiale sau telescoape terestre puternice, sau telescoape care orbitează în spațiul cosmic...
        La un moment dat energiile cosmice în preajma vieții stau într-un echibru perfect tocmai pentru a proteja ceva ce a ieşit cu greu din haos.
        Oamenii sunt rezultatul acestor energii în echilibru iar dacă datorită ştiinței sau neştiinței îl perturbăm nu facem decât să ne autodistrugem.
        Aşa cum la nivel cosmic obiectele interacționează între ele cu ajutorul energiilor, noi ştim că una dintre ele fiind atracția gravitațională, tot astfel la nivel molecular există energii care grupează moleculele de alte molecule grupate în aceeaşi specie. Tot asfel oamenii interacționează între ei dar dincolo de orice interacțiune socială şi economică, interacțiunea umană este puternic legată de cea spirituală.
        Interacțiunea spirituală este realizată prin întrunirile de la concertele muzicale, cenacluri literare, nunți, botezuri, la slujba de la biserică, înmormântări şi alte activități la care omul se duce fără a fi obligat să o facă, empatizând cu toate aceste evenimente, empatizând cu ceilalți oameni implicați direct sau indirect în acțiunile prezentate mai sus. Se deschid astfel lacătele extrasenzoriale care sunt empatiile. Inconştienți, deschizând aceste lacăte ne încărcăm emoțional cu sentimente străine de propriul nostru univers, cu energiile benefice sau malefice după tipul de lacăt deschis... Aşa cum am amintit şi ținem minte acest lucru, fiind oameni obişnuiți fiecare dintre noi suntem şi transmițători involuntari, deşi alții sunt chiar conştienți de această stare... Ajunşi în propriul nostru sistem solar al nivelului nostru spiritual în care gravităm legați de mediul familial sau cel profesional, transmitem aceste stări încărcând cu energiile psihologico-spirituale pe cei de lângă noi. Totuşi de multe ori cei care conştientizează forța acestor energii, îşi închid lacătele empatice. Sunt persoane care îsi închid aceste lacăte în mod inconştient şi spunem noi că din instinct de conservare. Aceşti oameni sunt după părerea mea, acei oameni care au ,,acel mai mult", controlând acel dar de a fi receptori de energii... Oamenii care prin activitatea lor reuşesc să transmită empatii ce sunt asimilate de foarte mulți receptori, care reuşesc să deschidă lacătele empatice şi ruginite chiar inclusiv ale receptorilor hărăziți cu acest har, sunt transmițătorii veritabili situați la un nivel energetic, spiritual foarte înalt. De exemplu: scriitorii care au influiențat prin scrierile lor viața spirituală, socială şi morală, cântăreții, compozitorii, artiştii în general care au rămas şi vor rămâne în memoria colectivă a umanității dar şi anumiți lideri sau conducători de state care au influiențat istoria reală şi nu istoria utopică bazată pe umplerea unor goluri de mărturii scrise sau alte dovezi, dând naştere legendelor...
        Empatiile sunt după părerea mea acele energii benefice sau malefice, transmise prin unde cerebrale care antrenează o dată cu ele şi alte energii, unele perceptibile de senzorii biologici umani cum ar fi: auzul, văzul, mirosul, simțul tactil mai ales atunci când consolăm sau împărtăşim bucuriile la care asistăm prin simple strângeri de mână, îmbrățişări, etc. ... Mai sunt şi energiile pe care nu le putem explica dar le simțim involuntar cum ar fi: fiorii de nelinişte, de ce nu chiar acei fluturi din interiorul ființei noastre, pomenit și de poeți în mod special de poete, mai receptive se pare la aceşti pseudo senzori... şi am ajuns se pare la acei senzori cu care ne naştem dar care nu îi folosim, iar în timp se atrofiază definifiv până la dispariția lor. Sunt acele daruri pe care le primim dar care numai cei cu un A.D.N. puternic şi predominant reuşesc să fie receptivi şi transmițători de energii senzoriale şi extrasenzoriale...
        Empatiile sunt lacăte care țin sau care dau frâu liber atât energiilor pozitive cât şi celor negative! De exemplu la o înmormântare, prin exprimarea condoleanțelor noastre, încărcați fiind empatic cu energie pozitivă, reuşim să transmitem rudelor o stare de bine şi de uşurare dar încărcați fiind cu energie negativă, folosind acelaşi ton şi aceleaşi gesturi ca şi în cazul încărcăturii pozitive, nu vom reuşi de cât să adâncim golul pierderii şi deznădejdea care vor aduce suspine repetatate şi lacrimi şiroaie pe obrajii celui îndurerat şi poți spune chiar şi adio la prăjiturica şi păhărelul de rachiu care conform obiceiului se dă de sufletul celui plecat sau înălțat spre alte sfere de conştiință...
        Un alt exemplu îl poate constitui şi lectura unui text de proză sau de poezie când în acel moment avem o încărcătură emoțională negativă, acea stare care l-ar critica până şi pe genialul transmițător: Mihai Eminescu şi să exclamăm în gând:
- Cum am putut să citesc o asemenea porcărie...!? Cum poate unii care au citit până acum ce am scris ar putea să exclame la fel... După un timp când energiile negative se duc iar furtuna undelor malefice va lăsa locul unei brize benefice de energii pozitive, lecturând aceeaşi proză, lecturând aceeaşi poezie să ne trezim involuntar legănați de valurile rândurilor care se derulează sub privirile încântate de frumusețe spirituală...!
        Ar mai fi un exemplu care se petrece chiar acum când scriu aceste rânduri şi frumoasa mea soție mă face atent:
- Uită-te să vezi ce este la televizor! Complet adâncit în gândurile redactării acestui material, ridic privirea, nemulțumit că sunt deranjat şi văd pe sticla televizorului la postul RTV un numerolog care face predicții meteo pentru această iarnă şi dau glas noilor gânduri care îmi invadează instantaneu neuronii:
- Ce treabă are numerologia cu predicțiile meteo!? Asta, numerologul cu mustață albă căruia nu îi dau aici numele, este un transmițător talentat şi desigur că are receptorii săi fideli dar nu este un transmițător veritabil! Apoi, brusc zâmbesc şi mă întreb în gând, retoric dacă am dreptate? Dacă brusc invadat de energii negative am deschis lacătul unei empatii sau antipatii nedrepte, receptând de fapt indirect starea de nelinşte transmisă de soția mea... Conştientizez acest aspect şi închid acest lacăt empatic pentru a putea continua scrierea prezentului articol...
        Empatiile se deschid şi lasă loc să intre în viața noastră şi fenomenelor extrasenzoriale. Aceste fenomene nu trebuie tratate cu scepticism deoarece paranormalul deşi este o pseudo-ştiință a început să aducă diverse demonstrații care nu ar trebui neglijate... Până la urmă ştim desigur că noi suntem receptivi cu ajutorul senzorilor de bază pe care îi conştientizăm cum ar fi: simțul tactil, gustul, mirosul, văzul şi auzul dar chiar şi aşa, aceste simțuri care le rodăm zi de zi şi le procesăm inconştient dar firesc în viața noastră, totuşi sunt folosite la o capacitate redusă datorită tocmai necesității minimale de a le folosi la maxim în mediul în care coabităm. Prea puțini dintre oameni pot recunoaşte că văd precum un lup sau o felină pe timp de noapte, că simt precum şerpii frecvențele telurice, simțul mirosului fiind și el foarte dezvoltat atât la erbivore cât şi la carnivore, etc. ...
        Se spune că o pisică ar vedea chiar şi formele energetice ale spiritelor care bântuie aiurea sau nu prin casele noastre... Se mai spune că pisicile chiar ne protejează de spirite malefice...
        Parerea mea este că suntem deschişi sau nu suntem deschişi acestor simțuri extrasenzoriale dar în cazul energiilor malefice dacă lăsăm lacătele empatice să ruginească închise şi nu le dăm importanță, aceste energii nu au cum să ne afecteze iar blestemele, deochiul, vrăjitoriile şi alte năzbâti lovite din paranormal sau din pură excrocherie nu au cum să-şi atingă scopul fie el voluntar sau involuntar pornit dintr-un transmițător obişnuit sau unul puternic şi veritabil...!
        M-am apropiat de finalul acestui material şi simt o mulțumire şi linişte sufletească deşi doamna mea dragă pare neliniştită pentru că iar nu i-am acordat suficientă atenție, reapucându-mă de îndeletnicirea scrisului, îndeletnicire pe care ea o consideră o pierdere de timp...
Ridic din nou privirea iar la postul de televiziune RTV, numerologul este dat în reluare şi îl ascult atent şi echilibrat emoțional, cred eu, aflând cu îngrijorare ce cumplită iarnă se va abate asupra noastră... Numerologul ăsta pare veritabil şi îi zic iubitei mele neveste:
- Draga mea, luni o să mai cumpărăm nişte lemne...

Emilian Oniciuc-04.11.2017

NOTĂ: Acest text poate fi redistribuit doar de pe: mondomistere.blogspot.com  și  poezie.ro