Deochiul

Vampirismul energetic

   Nimeni nu ştie cu siguranţă ce este deochiul. Unii spun că este un furt de energie, provocat de privirea admirativă sau invidioasă a unor persoane despre care se crede că ar avea puteri magice. Primul semn că eşti deocheat constă în durerea de cap, secondată de căscat, chiar dacă nu eşti obosit. Există şi alte simptome ale deochiului – lipsa de putere, ţiuitul în urechi dublat de temperatură, starea de vomă etc. Antidotul stă în rugăciune sau descântec. În caz contrar, de este om sau animal, se îmbolnăveşte şi moare; de este pământ, se crapă; de este sticlă, plesneşte.

Se accepta totusi ca deochiul reprezinta numele unei boli transmise – de obicei fara intentie – de catre cineva care este invidios, gelos sau zgarcit. Mai este numit si ochiul invidios. In ebraica este numit ayin ha?ra(ochiul rau). Credinta in deochi este ca o persoana – de altfel nemalefica in sine – iti poate face rau, copiilor tai, vitelor sau pomilor fructiferi, doar uitandu-se la acestea cu invidie si landandu-le. Cuvantul “rau” este nefericit in acest context, deoarece implica faptul ca cineva a blestemat victima, dar nu este cazul. O intelegere mai buna a termenului “deochi” este obtinuta daca stii cuvantul vechi britanic sau scotian pentru ceea ce este “trecut cu vederea”, ceea ce implica o simpla privire care a ramas prea mult asupra unui obiect pizmuit, persoana sau animal. Cu alte cuvinte, efectul deochiului este nefericit, dar persoana care nutreste gelozie si deoache nu este in mod necesar o persoana rea.

   Sa fie efect placebo? Sa fie oare vorba despre faptul, constatat empiric de noi toti, ca atunci cand cineva se ocupa de tine, cu grija si afectiune, te simti mai bine, indiferent ce-ai avea? Dar, de fapt, ce ai avut? Exista cu adevarat acest ciudat fenomen – imbolnavirea subita, ca urmare a unei priviri “toxice” – numit deochi?

Cine pe cine deoache?

   Desi mulţi se pot naşte cu darul deochiului, superstiţia populară atribuie acest “dar” mai cu sema anumitor categorii de persoane, mai susceptibile de a face rău altora printr-o singura privire. Astfel, cei mai primejdiosi erau socotiti:

* oamenii invidiosi (chiar daca nici ei insisi nu erau constienti de invidia pe care o nutreau)
* cei care laudau copiii
* persoanele cu ochi verzi ori albastri (aici se regasesc, dupa spusele specialistilor, niste conceptii xenofobe/rasiste prezente in randul populatiilor mediteraneene, la care predominau ochii de culoare inchisa; “strainul”, demascat prin insasi infatisarea sa diferita de a populatiei locale, era privit oricum cu suspiciune, ca un potential dusman);
* femeile fara copii: intr-o vreme cand a avea copii era ceva firesc, iar a nu avea era considerat o pedeapsa, se credea ca femeile “sterpe” puteau, din invidie fata de familiile cu copii, sa-i deoache pe membrii acestora.

   Tratamentele implica mai intotdeauna apa; de la regiune la regiune, joaca un rol uleiul de masline turnat in apa, taciunii aprinsi (sau, in vremurile mai recente, chibriturile) ce vor fi stinsi in apa; ceara picurata, de asemenea, in apa; in unele locuri, farmecele presupun spargerea unui ou (Mexic), aprinderea unei flacari cu al carei fum este afumat cel suspect de a fi fost deocheat (India), iar in Iran se folosesc semintele unei plante (Peganum harmala) care, aruncate pe carbuni aprinsi, pocnesc si se sparg, imprastiind un fum mirositor cu care sunt afumati cei deocheati. Se spune ca, uneori, ritualul se desfasoara, preventiv, si in restaurante, unde cei prezenti sunt expusi privirii multor straini.

Sursa: www.aaparut.ro