7 ianuarie 2014

Bravo!!! Antena3! Rusine celorlalte televiziuni care va considerati impartiale! 2

Antena 3 confirmă imparţialitatea...

   Observ cu încântare că viaţa politică din România a început furtunos încă de la debutul anului 2014!Replici acide şi uneori amuzante intre liderii politici,prietenii noi dar si noi duşmanii se prefigurează în agitata şi misterioasa Românie.Aş vrea să apuc ziua când a trăii în această ţară să nu mai fie o ocupaţie de bază ,o pierdere de timp... Dar cum spune Mircea Badea:,,...trăim în Romania şi asta ne ocupă tot timpul..."
   O dată cu condamnarea lui Adrian Năstase,am remarcat diverse televiziuni care ,,vezi doamne"adoptau imparţialitate şi dădeau cu satisfacţie uneori disimulată,alteori direct şi fără menajamente în fostul premier!Pâna la urmă justiţia aşa dreaptă sau aservită politic cum o fi ea, că nu mă pricep nici la politică dar nici în drept penal,a dat o hotărâre şi asta este!În conditiile date mi-a plăcut din nou verticalitatea celor ce s-au perindat la Antena3 şi asta mi-a confirmat că rămane deocamdată singurul post de televiziune care are ceva pertinent de spus în România.
   Legat de condamnarea lui Adrian Nastase,aşa ca o părere personală de ,,ţăran cu blog"din Romania,consider totuşi că e prea mult,o bătaie de joc făţişă prin o condamnare pentru alte fapte ce nu pot fi dovedite şi nu pentru ,,găinăriile"dovedite şi aşa destul de dubios...Nu cred că Adrian Năstase o fi un îngeraş ceva...dar nu cred  nici că preşedintele României Traian Băsescu o fi un îngeraş...
   Mă bucur că din această poveste , va ieşii şi ceva bun.Cutia Pandorei a fost deschiză şi în sfârşit ,,Bătrânul Lup De Mare" va fi nevoit să dea nişte explicaţii poporului român!Poate sunt prea visător şi asta nu se va întâmpla pentru că trăim in România ,o ţara misterioasă şi foarte Dracularizată(n.a.),dar ştiu că cei ce vor venii la putere vor fi mai atenţi de acum în colo şi de voie de nevoie vor face şi lucruri bune pentru ţară şi pentru amărâţii cetăţeni care am mai rămas în acest frumos spaţiu mioritic...Dacă nu mă credeţi,întrebaţi-l şi pe Ghiţă Ciobanul ...

                                                                                 Black Sirius         07.01.1014
   OOo

4 ianuarie 2014

Ne face alcoolul violenţi?

Misterele lui Bachus...

   Istoria omenirii este totodată o istorie a consumului de băuturi alcoolice. Oamenii de ştiinţă au concluzionat că alcoolul este prezent în viaţa oamenilor încă din preistorie, cele mai vechi dovezi arheologice ce atestă consumul de băuturi alcoolice datând de acum 9.000 de ani. Astăzi, alcoolul este consumat în majoritatea ţărilor din lume, iar berea este cea de-a treia băutură ca popularitate pe Terra, după apă şi ceai.
   Unii cercetători afirmă chiar că alcoolul a stat la baza civilizaţiei umane, jucând un rol cheie în dezvoltarea acesteia. Mai exact, antropologii cred că descoperirea berii a fost un pas decisiv care i-a convins pe oameni acum 10.000 ani să renunţe la viaţa de vânători-culegători şi să adopte agricultura, decizie care a făcut posibil progresul realizat de umanitate în ultimele milenii.
   Cu toate acestea, alcoolul este demonizat în numeroase culturi. Numeroase religii descurajează sau chiar interzic în totalitate consumul de alcool, cea mai cunoscută dintre acestea fiind religia musulmană. Astăzi, pe teritoriul anumitor state cu populaţie predominant musulmană, precum Afganistan, Bangladesh, Brunei, Iran, Kuweit, Libia, Arabia Saudită, Sudan, şi Yemen, producerea, vânzarea şi consumul de alcool sunt interzise tuturor persoanelor, indiferent de religie. Legenda spune că prinţul care a creştinat Rusia, Vladimir I al Kievului, a luat în calcul mai multe religii şi a decis să respingă Islamul deoarece acesta interzicea consumul de alcool. „Băutura este bucuria întregului ţinut al Rusiei kievene. Nu putem există fără această plăcere”, ar fi spus Vladimir, conform cărţii „A History of Russia Volume I: To 1917”.
   Chiar şi în ţările în care consumul de alcool este permis, autorităţile au atribuit acestei substanţe psihoactive numeroase caracteristici negative, dintre care cea mai cunoscută este aceea că alcoolul provoacă violenţă şi comportamente antisociale. Această teorie este populară mai ales în Marea Britanie, unde fenomenul „binge drinking” (consumul excesiv de alcool) face ca în serile de vineri şi sâmbătă centrele oraşelor importante să devină locuri de evitat.
   
   De curând, însă, tot mai mulţi specialişti au început să afirme că acest fenomen nu se datorează consumului de alcool. „Problema este că noi, britanicii, credem că alcoolul are puteri magice: că ne face să renunţăm la inhibiţii şi să devenim agresivi, promiscui, turbulenţi şi chiar violenţi. Dar ne înşelăm. În doze mari, alcoolul afectează timpul de reacţie, controlul muşchilor, coordonarea, memoria pe termen scurt, câmpul vizual, abilităţile cognitive şi capacitatea de a vorbi clar. Dar nu ne face să încălcăm selectiv regulile sociale”, explică antropologul Kate Fox.
   Primele dovezi care sugerează că acest comportament antisocial nu se datorează consumului de alcool în sine au venit de la doi cercetători de la universitatea UCLA din California, Craig MacAndrew şi Robert Edgerton. Cei doi au pornit de la presupunerea că, dacă alcoolul s-ar face,  într-adevăr, vinovat de comportamentul oamenilor la beţie, atunci nu ar trebui ca acesta să varieze prea mult de la o cultură la alta. De aceea, cei doi cercetători au decis să analizeze reacţia oamenilor din diferite culturi atunci când consumă băuturi alcoolice, iar spre surprinderea lor au descoperit diferenţe uriaşe.În anumite societăţi, alcoolul îi făcea pe oameni pasivi, iar în altele deveneau agresivi. În mod interesant, dacă într-o societate aşteptarea culturală era că alcoolul îi dezinhibă pe oameni, atunci aceştia într-adevăr deveneau zgomotoşi şi extrovertiţi după ce beau. În schimb, dacă în societate era răspândită credinţa că alcoolul îi face pe oameni tăcuţi şi deprimaţi, atunci acesta era efectul întâlnit în rândul consumatorilor de băuturi alcoolice. Cei doi cercetători au documentat modul în care reacţionează oamenii din numeroase culturi în urma consumului de alcool în cartea „Drunken Comportment: A Social Explanation”, publicată în 1970.
  


















 În cartea celor doi se arată că indienii Urubu din Brazilia vânau cu ferocitate membrii altor triburi atunci când erau treji, însă sub influenţa alcoolului cântau şi dansau cu inamicii lor.  Reprezentanţii tribului Aritama din nordul Columbiei deveneau ursuzi şi tăcuţi în urma consumului de alcool, cercetătorii detaliind că „toate conversaţiile încetează, aşternându-se melancolia şi tristeţea”.
   Concluzia cercetătorilor a fost că modul în care oamenii se comportă atunci când beau alcool nu este provocat „de asaltul toxic al alcoolului asupra capacităţii de judecată morală a oamenilor”, ci de modul în care societatea lor reacţionează la beţie. Cartea se încheie cu următoarea frază: „Deoarece societăţile, la fel ca indivizii, primesc tipul de comportament de beţie pe care îl permit, ele merită ceea ce primesc”.
   În urma publicării acestei cărţi, numeroşi alţi sociologi şi antropologi au hotărât să studieze diferite triburi şi culturi din jurul lumii. Oamenii de ştiinţă care au studiat tribul bolivian Camba au descoperit că membrii acestuia consumă în mod regulat cantităţi uriaşe de alcool aflat aproape în stare pură, de multe ori ajungând să cadă din picioare. Deşi aceştia consumau cantităţi excesive de alcool, ei nu manifestau comportamente antisociale sau violente. Alţi cercetători au efectuat cercetări în Cuba, unde comportamentul standard este ca oamenii să consume cantităţi mari de alcool, dar totodată să continue să dialogheze coerent cu partenerii de băut. Cercetătorii au petrecut mult timp în barurile din Cuba şi au descoperit că se întâmpla foarte rar ca oamenii să vorbească neclar, în ciuda faptului că erau foarte beţi. Per total, studiile indicau că violenţa şi comportamentul antisocial asociate consumului de alcool în Marea Britanie nu erau întâlnite în alte locuri de pe Terra.Oamenii de ştiinţă au observat că inclusiv în cultura occidentală comportamentul asociat consumului de alcool varia în mod considerabil. O cercetare a analizat ce s-a întâmplat atunci când turişti din nordul Europei au ieşit să bea într-un oraş din sudul Europei. La una din mesele restaurantului, un turist din Scandinavia consuma o sticlă de vin. La o masă alăturată, un spaniol sau un italian consuma o sticlă de vin identică. În majoritatea cazurilor, experţii au observat o diferenţă bizară: vizitatorii din nord arătau simptomele clasice de beţie, pe când localnicii păreau neafectaţi. Oamenii de ştiinţă au încercat să reproducă aceste observaţii în laborator. În anii ‘70, psihologii de la Washington State University au reuşit să atragă studenţi de sex masculin pentru a participa o serie de experimente care includeau alcool gratis. La sosirea într-o cameră din subsolul departamentului în care cercetătorii imitau un bar, cercetătorii le-au oferit participanţilor fie o băutură despre care li se spunea că e vodka tonic, fie doar apă tonică. Studenţii nu ştiau, însă, că jumătate dintre cei care credeau că beau vodcă primiseră de fapt doar apă tonică, iar jumătate dintre cei ce credeau că au apă primiseră alcool.
   Concentraţiile şi cantităţile de alcool erau la limita pragului de detecţie, astfel că nici cei mai experimentaţi băutori nu ar fi putut să-şi dea seama că au fost păcăliţi. Cercetătorii i-au supus pe studenţi unor teste pentru a măsura cât de beţi se simt şi pentru a le observa comportamentul. Subiecţii care au băut apă tonică crezând că este alcool prezentau majoritatea simptomelor „clasice” ale îmbătatului, pe când cei ce băuseră alcool crezând că este apă nu prezentau aceste simptome. Rezultate similare au fost obţinute în testele de agresivitate şi excitare sexuală. Dovezile erau copleşitoare: modul în care se comportă oamenii atunci când sunt beţi depinde în foarte mare parte de modul în care societatea se aşteaptă ca ei să se comporte. Este un fenomen cultural mai degrabă decât unul chimic. 
   Antropologul Kate Fox de la Social Issues Research Centre (SIRC) afirmă că există variaţii culturale uriaşe în ceea ce priveşte comportamentul oamenilor când beau alcool. „Există anumite societăţi, precum SUA, Marea Britanie, Australia şi părţi ale Scandinaviei, pe care antropologii le numesc culturi ambivalente în ceea ce priveşte consumul de alcool, în care băutul este asociat dezinhibării, agresiunii, promiscuităţii, violenţei şi comportamentului antisocial. În alte societăţi, precum cele latine şi mediteraneene, consumul de alcool nu este asociat acestor comportamente nedorite, iar în aceste culturi alcoolul este un element neutru din punct de vedere moral, făcând parte din viaţa de zi cu zi, la fel ca ceaiul sau cafeaua. Acestea poartă numele de culturi integrate în ceea ce priveşte consumul de alcool”, explică Fox.
   Cercetătoarea afirmă că această variaţie nu poate fi atribuită unui nivel diferit al consumului, căci în majoritatea culturilor integrate consumul pe persoană este mai mare decât în culturile ambivalente. Variaţia se datorează în mod evident unor credinţe şi aşteptări diferite despre efectele alcoolului, precum şi unor reguli sociale diferite în ceea ce priveşte comportamentul la beţie.Studiile confirmă acest lucru: atunci când oamenii cred că beau alcool, ei se comportă conform credinţelor culturale referitoare la efectele comportamentale ale alcoolului. Britanicii şi alte culturi ambivalente cred că alcoolul te dezinhibă şi că te face agresiv sau iubitor, astfel că atunci când britanicii primesc în experimente băuturi placebo, despre care li se spune că au alcool, ei îşi uită inhibiţiile. Devin mai vorbăreţi, mai predispuşi la flirt şi chiar mai agresivi. În mod interesant, persoanele care cred cel mai puternic că alcoolul provoacă agresiune sunt totodată persoanele cele mai predispuse să devină agresive atunci când cred că au consumat alcool.
   Aşadar, credinţele noastre despre efectele alcoolului se vor regăsi în reacţiile noastre. Dacă tu crezi cu fermitate că alcoolul te va face agresiv, atunci exact asta se va întâmpla. Poţi să te îmbeţi şi cu băuturi placebo, fără alcool.
   De asemenea, aceste credinţe eronate ne oferă scuza perfectă pentru comportamente antisociale. Dacă alcoolul „cauzează” comportamente nedorite, nu eşti responsabil pentru comportamentul tău antisocial. Poţi da vina pe alcool: „vorbea băutura din mine”, „nu eram eu însumi” şi aşa mai departe.

3 ianuarie 2014

Misterul celei mai umilitoare înfrangeri a lui Napoleon !

Napoleon şi iepurii...

   Toată lumea ştie că înfrângerea de la Waterloo a fost îngrozitoare, însă aceasta nu a fost şi cea mai ruşinoasă.
    În 1807, după semnarea Tratatului de la Tilsit, Napoleon era bine dispus şi decide să sărbătorească prin vânarea unor iepuri.
    Întregul eveniment a fost organizat de Alexandre Berthier, care din dorinţa de a-l impresiona pe Napoleon a cumpărat mii de iepuri pentru a se asigura că cei de la Curtea Imperială se vor distra îndelung. Problema a fost că iepurii cumpăraţi erau domesticiţi. iar atunci când au fost eliberaţi au crezut că urmează să fie hrăniţi şi nu împuşcaţi. Aşa că, în loc să fugă, ei l-au confundat pe bărbatul scund drept stăpânul care obişnuia să îi hrănească şi au fugit cu toţii spre el.
    Când a văzut mulţimea de iepuri fugind spre el, Napoleon a luat-o la fugă spre trăsură. 
Sursahttp://www.descopera.ro


31 decembrie 2013

La mulţi ani,sănătate şi enigme descifrate în noul an 2014 !

Padurea Baciu

Enigme din Romania de care se feresc masonii să fie cunoscute...

Descoperiri uluitoare despre care nu vorbeşte nimeni...

   Există realităţi palpabile, dar inexplicabile ori voit ignorate, deoarece a cunoaşte adevărul despre ele ar răscoli din temelii mari teorii ştiinţifice şi chiar cunoasterea a ceea ce suntem. Iată zece dintre cele mai mari enigme legate de spatiul românesc. Descoperiri incredibile, unele chiar recunoscute de cercetători.

   Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut la ora actuala a fost gasit în Vâlcea, supranumit „pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1 milion de ani, scrie revistamagazin.ro.
   O civilizatie straveche, mai veche cu 1000 de ani decât cea sumeriana, este localizata în estul tarii, la Cucuteni. Tablitele cu scrierea de la Tartaria (reale si autentificate ca atare) sunt cu 1000 de ani mai vechi decât cele sumeriene. Tablitele din Muntii Neamtului, de asemenea, sunt mai vechi decât tablitele sumeriene cu 1000 de ani.
   Descoperirea din Masivul Sureanu, din 1990 – când s-a gasit un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime; lucru altfel inexistent pe planeta, caci aurul se gaseste numai în forma de minereu combinat cu alte nemetale, nu si în forma pura desavârsita. Se crede ca dacii cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina condensata.
   O descoperire in Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 august: americanii si românii patrund sub masivul Bucegi si descopera o asa-zisa sala a proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a Terrei, si de asemenea descopera „amfora cu aur monoatomic”, care duce la o inimaginabila longevitate (o persoana poate trai mii de ani în acelasi corp fizic, daca ar consuma asa ceva în anumite perioade precis stabilite).
   Cel mai vechi cuptor de pe aceasta planeta, pentru topit metale, s-a gasit la Câmpeni; a fost atestat si vârsta evaluata la aproximativ 6000 de ani î.e.n. La Sarmizegetusa – alt loc special, conform celor de la BBC – s-ar afla niste artefacte fabuloase sub amplasamentul cetatii (arhiva atlantilor!?).
Spuneam ca exista si puncte de vedere legate de astfel de descoperiri uluitoare, care apartin unor oameni de stiinta straini cunoscuti in intreaga lume. Iata doua citate din aprecierile unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice, despre neamul românesc!

25 decembrie 2013

Un Craciun Fericit va doreste Mondomistere !

Nasterea lui Iisus: adevarata poveste

Jacob Lorber a trăit în secolul XIX. Muzician de profesie, el a început la un moment dat să scrie cărţi, inspirat fiind, din câte ne relatează el, chiar de Iisus. El a scris practic după dictare (ascultând un fel de voce interioară) un număr impresionant de cărţi, în special referitoare la viaţa lui Iisus. Fragmentul de mai jos face parte din încântătoarea lucrare

Copilăria lui Iisus sau Evanghelia lui Iacov, care povesteşte primii ani din viaţa lui Iisus.

                                                                        Fragment din Copilăria lui Iisus de Jacob Lorber

Mistere Mondiale va doreste un Craciun Fericit!
angel12.jpg"După ce a aranjat adăpostul, Iosif a dus-o pe Maria înăuntru şi a aşezat-o cu grijă, iar Maria s-a simţit mai bine în această poziţie şi în acest loc. Când a văzut-o pe Maria mai liniştită, Iosif s-a adresat fiilor săi astfel: "Voi doi mai mari, o veţi veghea pe Maria şi îi veţi da ajutor în caz de nevoie, mai ales tu, Joel, care mai ştii câte ceva, de când umblai cu prietenii mei din Nazaret!”. Celorlalţi trei le-a ordonat să se ocupe de asin şi de bou şi să aducă cumva carul în peşteră, care era destul de încăpătoare.După ce le-a aranjat pe toate cum a crezut mai bine, Iosif i-a spus Mariei: "Voi urca acum muntele şi voi merge în oraşul tatălui meu să caut în grabă o moaşă, să vin cu ea aici să-ţi dea ajutor!”. După aceste cuvinte, Iosif a părăsit peştera, căci se făcuse deja târziu şi începuseră să se vadă stelele sclipind pe cer. Şi tot ce i s-a întâmplat după ce a părăsit peştera vom afla chiar din cuvintele lui, adică din ceea ce el le-a povestit fiilor săi, după ce s-a întors cu moaşa, iar Maria a născut.
   Iosif le-a vorbit astfel: "Copii, noi ne aflăm în pragul unor evenimente deosebite! Încep să-mi lămuresc acum ce mi-a spus vocea în ajunul plecării noastre de acasă; adevărat, dacă Domnul n-ar fi printre noi - chiar dacă nu Îl vedem - ar fi imposibil să se întâmple asemenea minuni, aşa cum le-am văzut eu acum! Ascultaţi-mă! După ce am ieşit din peşteră şi am plecat, am avut senzaţia că nu mă mai mişc deloc! Şi vedeam luna plină şi stelele, care se înălţau pe cer ca şi cum ar fi apus şi totul încremenise, iar luna nu părăsea marginea pământului, iar stelele la orizont nu voiau să cadă!Apoi am văzut stoluri întregi de păsări stând pe crengile copacilor; toate erau cu faţa îndreptată încoace şi tremurau ca înainte de un mare cutremur şi nu puteau fi făcute să-şi părăsească locul pe creangă, nici prin strigăte, nici aruncând cu pietre. Am privit înapoi din nou spre pământ şi am văzut nu departe de mine un grup de lucrători stând în jurul unui castron plin cu mâncare; unii dintre ei ţineau mâna în castron, dar înţepenită şi nu puteau lua mâncarea din castron. Cei care apucaseră să scoată mâna din mâncare din castron şi s-o ducă la gură rămăseseră aşa, pentru că nu puteau deschide gura, ca să mestece mâncarea şi feţele tuturor erau îndreptate în sus, ca şi cum ar fi văzut lucruri deosebite pe cer. Apoi am văzut turme de oi mânate de păstori; dar şi ele stăteau neclintite, iar mâna păstorului ridicată spre a lovi în ele rămăsese ţeapănă în aer, fără putinţă de a mişca.
   Apoi am văzut o turmă de capre cu boturile întinse deasupra apei, dar nu puteau să se adape pentru că erau ca paralizate. Apoi am văzut un izvor cu o cascadă mare, dar, închipuiţi-vă, apa stătea liniştită şi nu curgea la vale! Şi aşa arăta tot ce am văzut pe pământ, de parcă n-ar mai fi avut viaţă şi putinţă de a se mişca. Şi pe când stăteam aşa, sau poate că mergeam, dar nu-mi dădeam seama dacă merg sau stau, iată că deodată zăresc ceva viu! O femeie cobora de pe munte venind chiar spre mine, iar când a ajuns la mine, m-a întrebat: "Omule, unde vrei să mergi la o oră atât de târzie?” Iar eu i-am răspuns: "Caut o moaşă; căci acolo în peşteră se află o femeie care stă să nască!”Dar femeia a vorbit în continuare, întrebând: "Cine este cea care urmează să nască? Îţi este soţie, rudă sau slujnică?” Iar eu i-am răspuns: "De puţină vreme, mi-a devenit soţie înaintea lui Dumnezeu şi a Marelui Preot: când însă a rămas însărcinată, nu era încă soţia mea, ci doar încredinţată mie prin grija Templului şi semnul Domnului, deoarece copila a fost crescută în Casa Sfântă! Dar să nu te miri de sarcina ei; căci ceea ce se află în trupul ei a fost conceput în mod miraculos de Duhul Sfânt!”. Femeia s-a minunat auzind acestea şi mi-a zis: "Omule, spune-mi adevărul!” Iar eu i-am zis: "Vino şi vezi şi convinge-te cu ochii tăi!””.
   Iar femeia a acceptat şi l-a urmat pe Iosif la peşteră; dar când erau aproape de ea, a fost învăluită dintr-o dată de un nor alburiu şi n-au mai găsit intrarea. În faţa acestei apariţii, moaşa a început să se minuneze şi i-a spus lui Iosif: "Ce lucru minunat s-a întâmplat astăzi pentru sufletul meu! Azi dimineaţă am avut o vedenie extraordinară, în care totul se petrecea exact cum se întâmplă acum, cu ceea ce văd acum şi probabil voi mai vedea! Tu eşti acelaşi om cu cel care mi-a apărut în vedenie; exact ca acum, am văzut întreaga suflare oprindu-se din activitatea ei şi am văzut peştera şi norul care a acoperit-o şi am discutat cu tine, aşa cum o fac acum. Iar în peşteră am văzut lucruri încă şi mai minunate. Apoi a venit la mine sora mea, Salomeea şi i-am povestit toate acestea! De aceea zic acum faţă de tine şi de Dumnezeu, o mare minune s-a petrecut pentru Israel! Din cer ne-a fost trimis un Mântuitor, în aceste vremuri de restrişte!”.După aceste vorbe ale moaşei, norul s-a retras din faţa peşterii şi o lumină i-a întâmpinat pe cei doi, atât de puternică, încât ochii nu o puteau suporta. Iar moaşa a spus: "Deci se adevereşte tot ce mi-a apărut în vedenie! O, omule, fericitule! Aici este mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise şi Ilie!”. După aceste cuvinte, lumina a început treptat să devină mai suportabilă, putându-se vedea pruncul, care tocmai lua pentru prima dată în gură sânul mamei sale.Moaşa a intrat atunci cu Iosif în peşteră, a cercetat mama şi pruncul şi văzând că totul se rezolvase cât se poate de bine, a spus: "Adevărat, adevărat, acesta este Mântuitorul prezis de toţi profeţii, care chiar în pântecul mamei a stat fără nici o legătură, ca să arate că este liber şi că va desface toate legăturile nefireşti ale legilor! Când a mai văzut cineva ca un prunc abia născut să apuce imediat sânul mamei?! Asta arată în modul cel mai clar că acest prunc - atunci când va deveni mare - va face o nouă rânduială în lumea aceasta, bazată pe dragoste şi nu pe legi! Ascultă-mă, tu, soţ fericit al acestei fecioare! Totul se află într-o orânduială supremă, de aceea, lasă-mă să plec din peşteră, pentru că nu mă simt bine, căci îmi dau seama că nu sunt destul de curată pentru a suporta apropierea sfântă a Domnului, Dumnezeul meu şi al tău!”. Iar Iosif s-a speriat rău auzind aceste cuvinte ale moaşei; dar ea s-a grăbit să părăsească peştera.
Dar când a ajuns afară, s-a întâlnit cu sora ei Salomeea, care o urmărise din cauza vedeniei despre care am vorbit, iar acum a întrebat-o: "Salomeea, Salomeea, vino să vezi vedenia mea de azi-dimineaţă înfăptuită! Fecioara a dat naştere unui prunc! Iată un adevăr pe care inteligenţa omenească şi natura refuză să le priceapă!”. Salomeea, însă, a zis: "Pe Dumnezeul meu, nu pot să cred că o fecioară a născut, până nu o examinez, să mă conving personal!”.
   După ce Salomeea a spus toate acestea, ea a intrat în peşteră şi a zis: "Maria, sufletul meu nu mai are linişte; de aceea, te rog să te pregăteşti, să te examinez cu mâna mea experimentată, ca să văd cum este cu fecioria ta!”. Iar Maria s-a supus imediat dorinţei acestei necredincioase şi s-a lăsat imediat examinată de ea. Iar când Salomeea a atins corpul Mariei cu mâna sa pricepută, a dat un ţipăt din toate puterile şi a strigat: "Vai, vai mie şi neîncrederii şi necredinţei mele, căci am vrut să cercetez pe Dumnezeu cel veşnic! Căci priviţi, priviţi aici, mâna mea arde în focul mâniei divine, pe care am atras-o asupra ticăloasei de mine!”.Iar după aceste cuvinte, ea a căzut imediat în genunchi în faţa pruncului şi a spus: "O, Dumnezeul părinţilor mei! Tu, Doamne atotputernic peste toată slava! Gândeşte-te la mine, căci eu sunt sămânţă din Avraam, Isaac şi Iacov! Nu mă lăsa de râsul fiilor lui Israel, ci fă ca mâna mea să fie iarăşi sănătoasă!”. Iată că îndată, lângă Salomeea a apărut un înger al Domnului care i-a grăit astfel: "Domnul Dumnezeu a auzit ruga ta fierbinte; du-te la prunc şi ia-l în braţe şi o mare bucurie se va pogorî asupra ta!”. Când Salomeea a auzit aceste cuvinte, a mers în genunchi la Maria şi a rugat-o să-i dea pruncul. Iar Maria i-a dat îndată pruncul şi a zis: "Să-ţi fie pentru însănătoşire, după cum ţi-a promis îngerul Domnului! Domnul să se îndure de tine!”.Şi Salomeea a luat copilul şi l-a purtat în braţe, mergând în genunchi şi a zis: "O, Doamne, Dumnezeu atotputernic peste Israel, care ne conduci şi ne stăpâneşti în vecii vecilor! Este adevărul curat că acum s-a născut în Israel un rege al regilor care va fi mai puternic decât a fost vreodată David, omul care a trăit după inima Domnului! Slăvit să fii şi lăudat să fii de mine în vecii vecilor!”.
   După aceste cuvinte, Salomeea a devenit din nou complet sănătoasă, dat Mariei copilul înapoi, mulţumindu-i din toată inima şi a părăsit peştera ieşind afară. Iar când s-a văzut din nou afară, a vrut să strige s-o audă toată suflarea ce minune a minunilor s-a întâmplat şi a început imediat să-i povestească surorii ei ce i s-a întâmplat. Dar, îndată s-a anunţat o voce din cer care s-a adresat Salomeei: "Salomeea, Salomeea, nu spune nimănui ce s-a întâmplat astăzi cu tine! Căci trebuie să aşteptăm vremea când Domnul Însuşi se va mărturisi lumii prin cuvinte şi fapte!”. Atunci, Salomeea a amuţit imediat, pe când Iosif tocmai a ieşit să le roage pe cele două surori să intre din nou în peşteră la dorinţa Mariei, pentru ca nimeni să nu bage de seamă ce lucruri extraordinare se petrec în peşteră. Iar cele două au intrat din nou în peşteră, pline de smerenie.
   Când toţi erau adunaţi în peşteră, fiii lui Iosif l-au întrebat pe tatăl lor: "Tată, ce mai avem de făcut? Am aranjat totul cum se cuvine! Călătoria ne-a obosit; putem să ne odihnim?”. Şi Iosif le-a răspuns: "Copii, vedeţi cu toţii ce îndurare fără seamăn s-a pogorât asupra noastră; de aceea, cred că nu trebuie să vă culcaţi, ci să lăudaţi pe Domnul împreună cu mine! Voi aţi văzut ce i s-a întâmplat Salomeei în peşteră, pentru că nu a vrut să creadă; de aceea, nici noi nu trebuie să dormim, dacă Domnul va vrea să ne încerce! Puteţi însă să mergeţi la Maria şi să atingeţi pruncul! Nu se ştie, poate după asta ochii voştri vor fi mai odihniţi ca după mai multe ore de somn!”.Şi fiii lui Iosif s-au dus şi au atins pruncul; iar pruncul le-a zâmbit şi şi-a întins mânuţele spre ei, ca şi cum i-ar fi cunoscut de fraţi. Drept care toţi s-au minunat şi au zis: "Adevărat, acesta nu este un copil obişnuit! Căci unde s-a mai pomenit ca cineva să fie salutat şi binecuvântat de un nou născut?! În plus, iată că toţi ne simţim mult mai întăriţi, de parcă nici n-am fi făcut această călătorie, ci am fi acasă, într-o dimineaţă, după un somn zdravăn!”.
   Iar Iosif le-a zis: "Vedeţi, deci, că sfatul meu a fost bun! Dar acum observ că a început să se facă tare frig, aşa că aduceţi aici boul şi asinul! Animalele vor sta lângă noi şi ne vor încălzi cu suflarea lor; iar noi toţi vom sta pe lângă Maria, să-i ţinem adăpost!”. Şi băieţii au urmat întocmai sfatul tatălui. Ei au adus amândouă animalele lângă Maria, iar ele s-au aşezat cum era mai bine pentru ca suflarea lor să treacă peste Maria şi pruncul ei şi să-i încălzească.
   Iar moaşa a spus: "Adevărat, important lucru este pentru Domnul, dacă până şi animalele acestea dau ajutor, de parcă ar avea minte şi ar înţelege!”. Iar Salomeea a zis şi ea: "O, surioară, aceste animale par să vadă mai mult decât noi! Când noi abia dacă îndrăznim să credem, aceste animale se roagă deja la Cel care le-a creat! Crede-mă, surioară, pe Dumnezeul meu, în faţa noastră se află Mesia cel făgăduit; căci noi ştim că nici la naşterea celor mai mari profeţi nu s-au întâmplat asemenea lucruri extraordinare!”.
   Iar Maria s-a adresat Salomeei astfel: "Domnul Dumnezeu îţi acordă o mare favoare, dacă ai reuşit să vezi lucruri care fac să-mi tresalte inima. Dar nu divulga aceste lucruri, aşa cum te-a învăţat şi îngerul Domnului mai înainte; altfel vei aduce mult necaz asupra noastră!”. Iar Salomeea s-a legat cu jurământ să tacă toată viaţa ei, iar moaşa a urmat exemplul surorii sale.
   În peşteră s-a făcut apoi linişte. Dar, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, au auzit cu toţii răsunând cântece de slavă în faţa peşterii. Şi Iosif a trimis imediat pe fiul său cel mare să vadă ce este şi cine cântă atât de tare cântece de slavă lui Dumnezeu sub cerul liber. Joel a ieşit afară şi a văzut că tot spaţiul cerului era plin de sus până jos cu nenumărate cete de îngeri strălucitori. Şi s-a întors uimit înapoi în peşteră şi le-a povestit tuturor ce s-a întâmplat. Şi toţi au ascultat înmărmuriţi cele povestite de Joel, apoi au ieşit şi s-au convins de adevărul spuselor sale. Şi după ce au văzut atâta minunăţie a lui Dumnezeu, s-au reîntors în peşteră să-i povestească şi Mariei.Iar Iosif i-a spus Mariei: "Ascultă, Fecioară Preacurată a Domnului, fructul trupului tău este cu adevărat o creaţie a Sfântului Duh; căci toate cerurile depun mărturie în acest sens! Dar ce vom face noi când va afla întreaga lume ce s-a petrecut aici? Căci nu numai noi, ci şi ceilalţi oameni văd acum ce dovadă străluceşte pe cer. Am văzut păstorii cum îşi îndreptau toţi faţa spre cer. Şi cum cântau cu aceeaşi putere ca îngerii din ceruri, care acum s-au arătat pe întregul firmament, de sus până jos. Iar cântecul sună la fel cu cel al îngerilor: "Voi, ceruri, stropiţi cu roua voastră pe Cel drept! Pace vouă, oameni de pe pământ, animaţi de gânduri bune! Slavă lui Dumnezeu din ceruri şi Celui care vine în numele Domnului!”.
   Vezi, Maria, că întreaga lume aude şi vede acum toate acestea! Aşa că este de aşteptat că vor veni cu toţii încoace şi ne vor urmări, de aceea este mai bine ca noi să ne refugiem peste munţi şi văi! Eu sunt de părere ca imediat ce este posibil, să ne ridicăm şi să plecăm de aici din nou spre Nazaret, bineînţeles după ce o să ne înregistrăm - ceea ce vom face chiar dis-de-dimineaţă, apoi vom trece la greci, căci am câteva cunoştinţe bune printre ei. Eşti de acord cu mine?”.
   Dar Maria i-a spus lui Iosif: "Vezi doar că nu pot părăsi încă acest adăpost; de aceea, să lăsăm totul în grija Domnului; El ne-a condus şi ne-a apărat până acum, aşa că sunt sigură că ne va conduce şi ne va apăra şi în continuare cum e mai bine! Dacă El vrea să ne facă cunoscuţi lumii întregi, spune-mi, unde crezi că putem fugi, astfel ca să nu se afle în ceruri?! Aşa că facă-se voia Lui! Voinţa Lui nu poate fi decât dreaptă. Priveşte, aici la pieptul meu se odihneşte Cel pentru care se petrec toate acestea! Şi Acesta rămâne cu noi, deci slava lui Dumnezeu nu ne va părăsi, putem să fugim oriunde-am vrea!”.

nasterea2.jpgDar, iată că abia a pronunţat Maria aceste cuvinte şi în faţa peşterii au apărut doi îngeri în fruntea unei cete de păstori, arătând păstorilor că aici s-a născut Acela pentru care răsună cântecele de slavă. Iar păstorii au intrat în peşteră şi au îngenuncheat înaintea Pruncului şi i s-au închinat; iar îngerii veneau şi ei în cete şi i se închinau Pruncului. Iar Iosif şi fiii săi priveau uimiţi când la Maria, când la Prunc şi au spus: "Doamne, ce se întâmplă? Oare chiar Tu ai dat viaţă acestui copil? Altfel cum ar fi posibil ca El să fie adorat chiar de îngerii Tăi? Iar dacă Tu eşti aici, Doamne, ce este cu sanctuarul?”.Atunci, un înger s-a desprins din ceată şi le-a spus: "Nu întrebaţi şi nu vă faceţi griji, căci Domnul a ales pământul pentru a-şi arăta îndurarea Sa şi a încercat poporul Său, aşa cum aprezis prin gura copiilor Săi, a slujitorilor Săi şi a profeţilor! Iar ceea ce se petrece acum în faţa ochilor voştri este din voia Celui sfânt!”.
După aceste cuvinte, îngerul l-a părăsit pe Iosif şi s-a dus din nou să se închine Pruncului, care acum zâmbea celor care i se închinau. Dar, când soarele a început să se înalţe spre cer, îngerii au dispărut. Păstorii au rămas însă, continuând să se intereseze la Iosif cum s-au întâmplat toate acestea.
   Iar Iosif le-a spus: "Priviţi, aşa cum iarba creşte de la sine, printr-o minune, tot aşa s-a întâmplat şi această minune! Poate cineva să spună cum creşte iarba? Tot aşa, nici eu nu pot spune cum s-a întâmplat! Dumnezeu a vrut astfel; asta este tot ce pot să vă spun!”."
Sursa: http://angelinspir.ro lui Iisus - vol. 1 - Evanghelia lui Iacov - de Jakob Lorbe