16 iulie 2013

Partea intunecata a Lunii

Fata nevazuta a Lunii
   Unele porţiunii ale Lunii nu au primit lumină de la Soare timp de milioane, poate chiar miliarde de ani, iar caracteristicile lor sunt foarte puţin cunoscute. Recent, însă, o sondă a NASA a cercetat aceste regiuni selenare permanent întunecate, dezvăluind înfăţişarea acestor peisaje presărate cu cratere cufundate în beznă.
   Sonda spaţială Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), operată de Goddard Space Flight Center al NASA, a realizat imagini ale părţii întuncate a satelitului natural al Pământului, cu forme de relief care nu au fost niciodată luminate de Soare.
   Axa Pământului este înclinată la cca. 23,4 grade faţă de verticală, ceea ce înseamnă că lumina solară poate ajunge în orice regiune a planetei, chiar şi al poli, măcar o parte a anului.
   În schimb, axa Lunii este înclinată doar cu 1,6 grade, fiind, aşadar, aproape perpendiculară pe direcţia razelor solare, iar asta înseamnă că unele creatare adânci, din apropierea polilor Lunii, n-au fost „văzute” de soare de peste 2 miliarde de ani.Oamenii de ştiinţă sunt interesaţi de partea întunecată a Lunii, deoarece se crede că acolo ar exista condiţii propice pentru captarea şi menţinerea unor substanţe volatile precum apa, care altfel s-ar evapora şi s-ar risipi în spaţiu.De fapt, LRO, împreună cu alte sonde spaţiale, ale Japoniei şi Indiei, chiar a ajutat la confirmarea prezenţei apei  pe Lună. În octombrie 2009, LRO a detectat prezenţa apei îngheţate atunci când „sora” ei, o altă sondă numită Lunar CRater Observation and Sensing Satellite, a căzut într-un crater permanent întunecat din apropierea Polului Sud al Lunii.Misiunea LRO, în valoare de 504 milioane USD, a fost lansată, în iunie 2009. Sonda este echipată cu un set de instrumente, inclusiv un instrument de topografiere cu laser, pentru a creea cea mai detaliată hartă topografică a suprafeţei selenare din misterioasele zone întuncate.
   Aşadar, deşi Soarele n-a reuşit niciodată să pătrundă în aceste colturi, LRO a făcut-o şi a reuşit să topografieze suprafaţa, graţie unui instrument numit LAMP (Lyman Alpha Mapping Project), care detectează modul în care lumina slabă provenită de la unele stele ajunge la aceste cratere.
 
Formatiuni ciudate fotografiate pe Luna
 Este interesant si se fac supozitii si in legatura cu extraterestrii care ar putea stationa aici,ascunsi de ochii pamantenilor.

   Dacă extratereştrii ar veni spre Pământ, Luna ar fi un loc de popas extrem de bun, pentru că “faţa apropiată a Lunii” este întotdeauna aceeaşi, cea care o vedem de pe Pământ. Şi, astfel, ea ar putea fi un loc extrem de propice pentru extratereştri,
pentru a aseleniza provizoriu înainte de a intra în atmosfera Pământului.E posibil ca Space Shuttle şi sateliţii ORFEUS, precum şi alte tehnologii, au fost folosite pentru a monitoriza OZN-urile care vizitează atmosfera de pe Pământ, odată ce ele vin de pe Lună.
   Va invit sa vizualizati mai jos un videoclip foarte interesant!




                                                                                                        o.c.emilian
Sursa: .lovendal.net , descopera.ro

26 iunie 2013

DRESARE PRIN CREDINTA

Dresarea oamenilor din haosul necunoasterii!


   Totul decurge treptat nu putem fi controlati...
   Cei mai destepti sunt conducatori.Ei apeleaza la suflet.Cum conduci sufletul?Prin lucruri inexplicabile.Zeii au fost primii ,dar oamenii si-au dezvoltat inteligenta si nu mai puteau fi condusi de putinii inteligenti.Erau la aceelasi nivel!
   ,,Inteligentii" ,erau cu adevarat inteligenti si au hotarat sa manipuleze o credinta!Credinta intr-un singur zeu!
   Nu era ceva nou.Getii credeau doar in Zalmollxis,nu cred ca am scris corect,dar nu conteaza,era eficient si atunci ,,puternicii vremurilor "s-au gandit sa schimbe tactica,au reusit chiar daca mai tarziu,le-a distrus imperiul.
   Cred ca, credinta in mai multi zei ,face sa dainuiasca un imperiu.Credinta intr-un singur zeu,o destrama dar aduce pace.Pace aparenta.Ce se intampla cand nu crezi in nimic?
   Poate daca o sa credem in stiinta,atunci credem in ceea ce suntem si ceea ce am putea fi!Daca nu credem  in nimic, atunci vom fi doar un praf stelar si nimic mai mult!
                                                                                          o.c.emilian

8 iunie 2013

Misterul ultimei clipe...

Ultimile amintiri...
   Este foarte cunoscuta ipoteza ca inainte de a ne da ,,duhul",retraim in fractiuni de secunda viata pana in demiurgicul moment.
   Unii retraiesc poate un singur gand,altii un moment important din viata,iar altii doar o melodie...
   Am intalnit nu de mult o cunostinta care iesise din moarte clinica iar ultimul ei gand a fost o melodie a formatiei ,,Cargo",...,,si daca ploaia..."
   Aceea persoana a zacut sustinuta de aparate medicale mai bine de trei luni,dar pentru ea totul sa redus la durata acelei melodii.A ramas surprinsa cum este posibil asa ceva!Este ciudat cum se comprima timpul in mintea noastra,este un mister cum ne revenim la viata atunci cand totul pare pierdut pentru totdeauna!
   In aceste vremuri ploiose si cu vijelii va invit sa ascultati:,,Cargo"-,,Si daca ploaia s-ar oprii"
                           
                                                                                                   o.c.emilian

25 mai 2013

Universurile paralele aproape de realitate

Universuri paralele
   Ceea ce pana nu de mult tinea de domeniul S.F. ,acum cercetatorii sunt pe cale sa demonstreze o alta teorie a genialului fizicean Einstein care pe langa teoria relativitatii cu celebra formula ,,E=mc2", a mai teoretizat si existenta universurilor paralele.
     Cercetătorii au lansat de acum mulţi ani ipoteza că universul în care trăim nu ar fi singurul existent. Acum, un cercetător de la Universitatea din Namur, Belgia, a conceput un experiment prin care va putea explora existenţa altor universuri.Echipa de cercetători condusă de Michael Sarrazin intenţionează să studieze neutronii, urmând să observe dacă aceştia "sar" dintr-un univers în altul, demonstrând astfel existenţa celorlalte universuri.Pentru a efectua acest experiment, cercetătorii vor captura neutronii într-un recipient virtual, creat cu ajutorul unor câmpuri magnetice. Acest lucru va fi posibil după ce oamenii de ştiinţă vor aduce temperatura neutronilor la un nivel foarte scăzut, lucru ce reduce viteza cu care aceştia se deplasează.În recipientul virtual creat de cercetători, neutronii se vor mişca suficient de încet pentru a putea fi urmăriţi. Aceştia se vor ciocni de "pereţii" recipientului virtual, însă numărul ciocnirilor se va reduce pe măsură ce neutronii se dezintegrează.
În aproape fiecare experiment efectuat, neutronii se dezintegrează mai rapid decât este preconizat de oamenii de ştiinţă. Cercetătorii afirmă că este posibil ca acest lucru să se petreacă deoarece neutronii nu se dezintegrează, ci sar, de fapt, în alt univers.Sarrazin şi colegii săi urmează să analizeze datele obţinute de experiment, studiind ritmul în care neutronii se dezintegrează. Conform datelor de până acum, probabilitatea ca un neutron să sară în alt univers este extrem de mică, de 1 la 1 milion.Cercetătorii afirmă că va dura un an până când experimentul va oferi primele rezultate concrete care să permită acestora să afirme cu certitudine că există mai multe universuri.
  Pe de alta parte cosmologii au concluzionat după studierea unei hărţi a universului întocmite cu ajutorul datelor colectate de naveta Planck că anomaliile  observate nu se pot datora decât atracţiei gravitaţionale ale celorlalte universuri.Harta arată radiaţia produsă de Big Bang acum 13,8 miliarde de ani şi care este în continuare detectabilă în univers – radiaţie ce poartă numele de radiaţie cosmică de fond. Oamenii de ştiinţă au prezis că această radiaţie va fi distribuită în mod egal, însă harta realizată cu ajutorul navetei Planck arată o concentraţie mai puternică în partea de sud a cerului şi o „zonă rece” ce nu poate fi explicată prin ceea ce se ştie în prezent despre fizică.
Laura Mersini-Houghton, specialist în fizică teoretică la Universitatea din Carolina de Nord, şi Richard Holman, profesor la Universitatea Carnegie Mellon, au prezis în 2005 existenţa acestor anomalii ale radiaţiei, afirmând că acestea sunt provocate de atracţia gravitaţională a celorlalte universuri.Acum, după studierea datelor obţinute de Planck, dr. Mersini-Houghton crede că ipoteza sa a fost validată. Teoria specialistei sugerează că ar putea exista un număr infinit de universuri pe lângă al nostru.„Aceste anomalii au fost provocate de celelalte universuri care «au tras» de universul nostru pe măsură ce s-a format în timpul Big Bangului. Este vorba despre primele dovezi solide ce atestă existenţa altor universuri”, a comentat cercetătoarea.Deşi unii oameni de ştiinţă continuă să rămână sceptici în privinţa teoriei celorlalte universuri, aceste rezultate ar putea fi un pas important în ceea ce priveşte realizarea unei schimbări de perspectivă în fizică.
   Agenţia Spaţială Europeană, organizaţia ce gestionează telescopul Planck, ce valorează 600 de miloane de euro, a anunţat că „datorită faptului că acurateţea hărţii elaborate de Planck este atât de mare, acest lucru a permis identificarea unor trăsături ciudate neexplicate ce ar putea necesita noi elemente ale fizicii pentru a putea fi înţelese”.
Malcolm Perry, profesor de fizică teoretică la Universitatea Cambridge, a declarat pentru Sunday Times că rezultatele ar putea fi o dovadă reală ce atestă existenţa altor universuri.

    George Efstathiou, profesor de astrofizică la Universitatea Cambridge, a comentat că „aceste idei pot părea ciudate acum, aşa cum teoria Big Bangului părea bizară acum trei generaţii. Dar apoi am obţinut dovezi care au schimbat complet modul în care ne gândim la univers”.
   Un lucru este cert si fara nici un doar si poate, foarte multe fictiuni din literatura si cinematografie par a prinde viata in realitatea contemporana si de ce nu ,un pas mic acum poate insemna un salt urias pentru omenire si spun acest lucru amintindu-mi de primele cuvinte ale lui Neil Armstrong,cand a aselenizat! 



                                                                                                    o.c.emilian
Bibliografie: Daily Mail , descopera.ro


18 mai 2013

Explozie pe Luna


Luna are un nou crater pe suprafaţa sa în urma impactului cu o rocă spaţială ce s-a ciocnit de satelitul natural al Pământului în luna martie, provocând cea mai mare explozie observată de oamenii de ştiinţă de când au început să monitorizeze Luna.Meteoritul s-a prăbuşit pe 17 martie, ciocnindu-se cu suprafaţa lunară cu o viteză de 90.000 de km/oră şi provocând un crater cu diametrul de 20 de metri. Impactul a creat o strălucire luminoasă care ar fi putut fi observată de oricine s-ar fi uitat cu ochiul liber la Lună în momentul ciocnirii, afirmă oamenii de ştiinţă de la NASA.„Pe 17 martie 2013, un obiect de dimensiunile unui bolovan mic a lovit suprafaţa lunară din Mare Imbrium”, a explicat Bill Cooke de la Meteoroid Environment Office din cadrul NASA. „Obiectul a produs o explozie de aproape 10 ori mai strălucitoare decât orice am mai observat până acum”.Astronomii NASA au monitorizat Luna pentru a identifica impactul meteoriţilor în ultimii 8 ani, iar până acum niciun alt impact nu a fost comparabil cu acesta.Oamenii de ştiinţă nu au văzut impactul în timp real. Evenimentul a fost descoperit abia atunci când Ron Suggs, un analizat din cadrul Marshall Space Flight Center, a studiat un video înregistrat de unul din telescoapele de 14 inci ce monitorizează Luna.
„L-am observat imediat, era foarte luminos”, a descris Suggs impactul.
Oamenii de ştiinţă estimează că meteoritul măsura aproximativ 0,3-0,4 metri în diametru şi cântărea aproximativ 40 de kilograme. Explozia produsă a fost la fel de puternică precum cea pe care ar genera-o 5 tone de TNT.Analizând datele colectate în luna martie, cercetătorii de la NASA au descoperit că impactul meteoritului nu a fost un eveniment izolat.„În noaptea de 17 martie, camerele NASA şi ale Universităţii Western Ontario au detectat un număr neobişnuit de meteoriţi chiar aici, pe Terra”, a declarat Cooke. „Aceste «bile de foc» călătoreau pe orbite aproape identice între Terra şi centura de asteroizi”, a mai spus specialistul.Deşi atmosfera Pământului protejează suprafaţa planetei noastre de aceşti meteoriţi, Luna nu are această şansă. Absenţa atmosferei expune satelitul natural al Terrei la toate rocile spaţiale, iar programul de monitorizare desfăşurat de NASA a identificat peste 300 de ciocniri din 2005.
Unul dintre motivele pentru care NASA desfăşoară acest program este intenţia sa de a trimite din nou oameni pe Lună. Atunci când aceştia sosesc pe regolitul lunar este important de ştiut cât de des se ciocnesc meteoriţii de satelitul Pământului şi dacă anumite perioade ale anului, ce coincid cu trecerea Lunii prin zone aglomerate ale sistemului solar, sunt mai periculoase.
„Vom urmări pentru a vedea dacă anul viitor se va repeta evenimentul în aceeaşi perioadă, când sistemul Terra-Lună trece prin aceeaşi regiune a spaţiului”, a spus Cooke. „Între timp, continuăm să analizăm evenimentul de pe 17 martie”, a mai explicat cercetătorul.
Sursa: Space
             descopera.ro