Misterul aurelor energetice

   “Vindecătorii” care pretind că au capacitatea de a vedea aura din jurul oamenilor prezintă, de fapt, sinestezie, fenomenul neuropsihologic în care simţurile sunt „amestecate” la nivelul creierului, spun cercetătorii spanioli.
   În cazul sinesteziei, regiunile creierului responsabile pentru procesarea fiecărui tip de stimuli senzoriali sunt conectate, motiv pentru care persoanele care suferă de această tulburare pot simţi gustul unui sunet sau pot asocia imaginile unor oameni cu o anumită culoare.Este pentru prima dată când cercetătorii reuşesc să găsească o explicaţie ştiinţifică pentru fenomenul de observare a aurei energetice.
   "În termeni neurologici, sinestezia este cauzată de conexiunile din creier. Cu alte cuvinte, sinestezicii prezintă mai multe conexiuni sinaptice decât oamenii normali. Aceste conexiuni suplimentare îi fac pe indivizi să stabilească asocieri între regiuni din creier care nu sunt interconectate în mod normal", a declarat Emilio Gómez Milán de la Universitatea din Granada.

  
 Studiul a fost realizat pe baza unor interviuri la care au participat sinestezici şi "vindecătorul" spaniol Esteban Sánchez Casas, cunoscut sub numele de El Santón de Baza. În timp ce multă lume i-a atribuit puteri paranormale lui El Santón, cercetătorii susţin că acesta este sinestezic. "El Santón prezintă sinestezie faţă-culoare (regiunea creierului responsabilă pentru recunoaşterea trăsăturilor feţei este asociată cu regiunea care procesează culorile), sinestezie touch-mirror (capacitatea de a simţi durerea altei persoane), un nivel ridicat de empatie şi schizotipie (anumite trăsături de personalitate care implică o uşoară paranoia şi iluzii). Aceste capacităţi le oferă sinestezicilor capacitatea de a-i face pe cei din jur să se simtă înţeleşi," a explicat Gómez Milán.

   De asemenea, cercetătorii au remarcat existenţa unui efect placebo semnificativ implicat în "citirea" aurei. De aceea unii sinestezici, care pot citi aura energetică şi care simt durerea celorlalţi, au capacităţi care îi fac să creadă că ar putea să-i ajute pe ceilalţi. Cu toate acestea, sinestezia nu este o putere extrasenzorială, ci un mod subiectiv de a percepe realitatea, au concluzionat cercetătorii.

Sursa:  Descopera.ro, Science A Go Go

Fotografia in ansamblu ca un mister

Pasarea paradisului !

   O fotografie care-ti poate sugera un mister a ceea ce vrei sa crezi ! Este o simpla fotografie,o intamplare foto sau este o creatie a unui artist fotograf  care te face sa crezi orice este in mintea ta !?
   Foarte frumos !!!
                                    o.c.emilian

Misterele aurorei boreale !

   Satelitii misiunii americane Themis au inregistrat in direct o violenta explozie magnetica care a iluminat cerul noptii arctice.

“Am descoperit misterul aurorei boreale”, anunta intr-un raport NASA fizicianul Vassilis Angelopoulos, responsabilul stiintific al misiunii Themis.
   Datorita flotei formata din cinci microsateliti, cantarind fiecare 70 de kilograme si lansati in februarie 2007, cercetatorii au putut analiza dupa un an de obeservatie, modul in care se declanseaza acest fenomen luminos spectaculos, care se produce pe cerul celor doi poli.
   Plasati pe orbite care variaza intre 12 si 30 de straturi terestre in interiorul magnetosferei, in bucla care protejeaza Terra de efectele nocive ale vanturilor solare, satelitii lui Themis au putut masura, multumita captorilor lor, traiectoria particulelor (in mod special a electronilor), emise in urma exploziilor magnetice bruste care survin intr-o maniera imprevizibila in aceasta zona a spatiului.

   Intr-un articol publicat in revista Science, Angelopoulos si echipa sa arata cum aurorele boreale au loc imediat dupa aceste expozii, denumite si sub-furtuni geomagnetice,care se produc relativ aproape de planeta noastra, la o treimea distantei dintre Pamant si Luna.

   Dupa ce expozia s-a produs, o energie puternica de un milion de miliarde de jouli a fost  emisa, echivalentul unui seism cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter. 
In chiar acel moment, statiile din Canada si Alaska au inregistrat mai multe aurore boreale pe cerul polar. 

   Activitatea solară se amplifică pe măsură ce ne apropiem de 2013, atunci când se va înregistra punctul maxim al ciclului de 11 ani. Mulţumită particulelor emise de Soare, aurorele boreale sunt mai frumoase ca niciodată, lucru ce se poate observa într-un nou clip realizat de-a lungul ultimelor 8 luni de un fotograf pasionat.

Ole C. Salomonsen a petrecut perioada cuprinsă între septembrie 2011 şi aprilie 2012 fotografiind cerul în Suedia, Norvegia şi Finlanda, capturând în total peste 150.000 de cadre.

Editând fotografiile surprinse, Salomonsen le-a ales pe cele mai reuşite 6.000 dintre acestea, pe care le-a compilat într-un clip spectaculos, acompaniat de muzica compozitorului norvegian Kai-Anders Ryan.

 Salomonsen a descris munca descrisă pentru realizarea acestui film: „Clipul video rezumă efortul depus de-a lungul acestui sezon agitat, încheiat în urmă cu doar câteva zile. În această perioadă, soarele face să fie dificilă fotografierea aurorelor, aşa că am decis să închei aventura şi să public acest clip video. Am condus mii de kilometri între locaţiile din regiunea arctică, iar la faţa locului mă agitam pentru a fotografia cu 2-3 camere diferite. Spre norocul meu, am avut parte de companie în multe dintre nopţile friguroase pe care le-am îndurat”.

Iată clipul ce a rezultat în urma eforturilor depuse de Ole C. Salomonsen:

Celestial Lights from Ole C. Salomonsen on Vimeo.

Sursa: Figaro,Descopera.ro

Titanic

A fost elucidat misterul scufundării Titanicului: Luna e de vină!

La un secol după scufundarea vasului Titanic, oamenii de ştiinţă au identificat o cauză inedită a dezastrului: Luna.

În aprilie se împlinesc 100 de ani de la scufundarea vasului Titanic, petrecută în urma unei coliziuni cu un aisberg. Acum, oamenii de ştiinţă au identificat de ce acest eveniment nefericit a avut loc.

„Conexiunea lunară pe care am identificat-o poate explica de ce un număr neobişnuit de mare de aisberguri au ajuns în calea Titanicului”, afirmă Donald Olson, fizician la Universitatea Texas State şi totodată conducătorul echipei care a investigat rolul jucat de Lună în acest dezastru.

De aproape 100 de ani, începând cu dimineaţa fatidică a zilei de 15 aprilie 1912, când 1.517 persoane au murit în urma scufundării, cercetătorii s-au întrebat de ce căpitanul Edward Smith a ignorat avertizarea referitoare la aisbergurile aflate în zona prin care trecea vasul pe care îl conducea. Smith era cel mai experimentat căpitan al companiei White Star Lane, navigând în Atlanticul de Nord în repetate rânduri. De altfel, Smith fusese ales pentru primul voiaj al Titanicului tocmai pentru că era un navigator experimentat şi conştiincios.

Aisbergurile din Groenlanda, de tipul celor care au fost lovite de Titanic, rămân de obicei blocate în apele de mică adâncime din apropiere de Labrador şi Terranova. Pentru a se deplassa spre sud, e nevoie să se topească pentru a pluti sau să fie împinse de maree.

Acum, oamenii de ştiinţă păr să fi identificat motivul pentru care numeroase aisberguri s-au deplasat pe distanţe mari spre sud, ajungând în zona culoarelor de navigaţie a vaselor care traversează Atlanticul.

Cercetătorii conduşi de Donald Olson au investigat o ipoteză lansată de cercetătorul Fergus Wood, care susţinea că în ianuarie 1912 Luna s-a apropiat foarte mult de Pământ, provocând maree neobişnuit de mari, ce au împins spre sud un număr mare de aisberguri din zona Groenlandei. Aceste aisberguri au plutit spre culoarele de navigaţie din Atlantic.

Analiza efectuată de Olson l-a făcut pe acesta să descopere că pe 4 ianuarie 1912 a avut loc un eveniment extrem de rar, Luna şi Soarele aliniindu-se astfel încât atracţia lor gravitaţională a fost amplificată. În acelaşi timp, Luna s-a aflat extrem de aproape de Terra, aşa cum nu mai fusese de 1.400 de ani. Mai mult de atât, în ziua precedentă a fost înregistrată cea mai mare apropiere dintre Terra şi Soare a acelui an.

„Această configuraţie a maximizat forţele provocatoare de maree ale Lunii”, a explicat Olson. „Este ceva remarcabil”.

Astfel, studiul lui Olson a arătat că singura cale prin care aisbergurile ar fi putut ajunge în calea Titanicului în aprilie 1912 ar fi fost dacă acestea s-ar fi desprins de Groenlanda în ianuarie 1912. Mareele foarte puternice provocate de combinaţia acestor evenimente astronomice au fost suficient de puternice pentru a desprinde aisbergurile, trimiţându-le în calea Titanicului.

Cercetarea efectuată de echipa de specialişti condusă de Olson arată de ce Edward Smith, căpitanul Titanicului, a reacţionat cu neglijenţă atunci când a fost atenţionat că în calea vasului se găsesc aisberguri. Acesta nu avea niciun motiv să creadă că aisbergurile sunt atât de mari şi atât de numeroase cum s-au dovedit a fi.

„Şansele ca toate aceste evenimente astronomice să se petreacă în acelaşi timp sunt microscopice”, a explicat Donald Olson.

Sursa: Reuters,Descopera.ro

Photo:ocean.nationalgeographic.com

Catastrofe prevăzute...

Pământul ar putea fi afectat de o catastrofă de proporţii în următorii 10 ani!

Urmareste video clipul de mai jos !

    Pământul are o şansă de aproximativ 12 la sută să se confrunte cu o mega-erupţie solară, în următorul deceniu. Evenimentul ar putea provoca daune în valoare de miliarde de dolari, iar refacerea ar putea dura până la 10 ani

  Astfel de evenimente extreme sunt foarte rare. Ultima furtună solară, numită Evenimentul Carrington, a avut loc acum 150 de ani şi a fost cea mai puternică din istorie.Evenimentul a fost observat la data 1 septembrie 1859 de astronomul Richard Carrington. Atunci, particulele de încărcate electric, aruncate în urma erupţiei, au zburat în spaţiu cu o viteză de peste 6 milioane kilometri pe oră. Când au intrat în atmosfera Pământului, particulele au generat aurore boreale splendide, de o intensitate nemaivăzută de oamenii timpului.

  Dar aceste fenomene, în ciuda efectelor spectaculoase, pot face ravagii la nivelul sistemelor electrice.Acum, specialiştii spun că în următorii ani ne-am putea confrunta cu un rival al Evenimentului Carrington, care se pare că va fi de 10 ori mai puternic. Într-o lume dependentă de tehnologie şi electricitate, o furtună de asemenea proporţii ar putea cauza adevărate catastrofe. O întrerupere pe termen lung ar putea determina perturbarea sistemelor de transporturi, comunicaţii, bancar, financiar. De asemenea, s-ar putea produce defecţiuni ale sistemelor de distribuţie a apei potabile şi ale celor de producere a medicamentelor.Soarele trece printr-un ciclu de 11 ani, în timpul căruia activitatea sa se intensifică şi apoi scade. În timpul maximului solar pe astru se pot observa multe pete solare şi erupţii magnetice enorme. Ocazional, aceste erupţii aruncă jeturi foarte puternice şi trimit în spaţiu particule încărcate electric.Erupţiile solare de mici dimensiuni au loc rar, dar cele mari sunt adevărate evenimente.

    Oamenii de ştiinţă au reuşit să estimeze când va avea loc următorul eveniment prin analizarea datelor istorice.

Sursa: gizmodo, descopera.ro