Satelitii misiunii americane Themis au inregistrat in direct o violenta explozie magnetica care a iluminat cerul noptii arctice.
“Am descoperit misterul aurorei boreale”, anunta intr-un raport NASA fizicianul Vassilis Angelopoulos, responsabilul stiintific al misiunii Themis.
Datorita flotei formata din cinci microsateliti, cantarind fiecare 70 de kilograme si lansati in februarie 2007, cercetatorii au putut analiza dupa un an de obeservatie, modul in care se declanseaza acest fenomen luminos spectaculos, care se produce pe cerul celor doi poli.
Plasati pe orbite care variaza intre 12 si 30 de straturi terestre in interiorul magnetosferei, in bucla care protejeaza Terra de efectele nocive ale vanturilor solare, satelitii lui Themis au putut masura, multumita captorilor lor, traiectoria particulelor (in mod special a electronilor), emise in urma exploziilor magnetice bruste care survin intr-o maniera imprevizibila in aceasta zona a spatiului.
Intr-un articol publicat in revista Science, Angelopoulos si echipa sa arata cum aurorele boreale au loc imediat dupa aceste expozii, denumite si sub-furtuni geomagnetice,care se produc relativ aproape de planeta noastra, la o treimea distantei dintre Pamant si Luna.
Dupa ce expozia s-a produs, o energie puternica de un milion de miliarde de jouli a fost emisa, echivalentul unui seism cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter.
In chiar acel moment, statiile din Canada si Alaska au inregistrat mai multe aurore boreale pe cerul polar.
Activitatea solară se amplifică pe măsură ce ne apropiem de 2013, atunci când se va înregistra punctul maxim al ciclului de 11 ani. Mulţumită particulelor emise de Soare, aurorele boreale sunt mai frumoase ca niciodată, lucru ce se poate observa într-un nou clip realizat de-a lungul ultimelor 8 luni de un fotograf pasionat.
Datorita flotei formata din cinci microsateliti, cantarind fiecare 70 de kilograme si lansati in februarie 2007, cercetatorii au putut analiza dupa un an de obeservatie, modul in care se declanseaza acest fenomen luminos spectaculos, care se produce pe cerul celor doi poli.
Plasati pe orbite care variaza intre 12 si 30 de straturi terestre in interiorul magnetosferei, in bucla care protejeaza Terra de efectele nocive ale vanturilor solare, satelitii lui Themis au putut masura, multumita captorilor lor, traiectoria particulelor (in mod special a electronilor), emise in urma exploziilor magnetice bruste care survin intr-o maniera imprevizibila in aceasta zona a spatiului.
Intr-un articol publicat in revista Science, Angelopoulos si echipa sa arata cum aurorele boreale au loc imediat dupa aceste expozii, denumite si sub-furtuni geomagnetice,care se produc relativ aproape de planeta noastra, la o treimea distantei dintre Pamant si Luna.
Dupa ce expozia s-a produs, o energie puternica de un milion de miliarde de jouli a fost emisa, echivalentul unui seism cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter.
In chiar acel moment, statiile din Canada si Alaska au inregistrat mai multe aurore boreale pe cerul polar.
Activitatea solară se amplifică pe măsură ce ne apropiem de 2013, atunci când se va înregistra punctul maxim al ciclului de 11 ani. Mulţumită particulelor emise de Soare, aurorele boreale sunt mai frumoase ca niciodată, lucru ce se poate observa într-un nou clip realizat de-a lungul ultimelor 8 luni de un fotograf pasionat.
Ole C. Salomonsen a petrecut perioada cuprinsă între septembrie 2011 şi aprilie 2012 fotografiind cerul în Suedia, Norvegia şi Finlanda, capturând în total peste 150.000 de cadre.
Editând fotografiile surprinse, Salomonsen le-a ales pe cele mai reuşite 6.000 dintre acestea, pe care le-a compilat într-un clip spectaculos, acompaniat de muzica compozitorului norvegian Kai-Anders Ryan.
Salomonsen a descris munca descrisă pentru realizarea acestui film: „Clipul video rezumă efortul depus de-a lungul acestui sezon agitat, încheiat în urmă cu doar câteva zile. În această perioadă, soarele face să fie dificilă fotografierea aurorelor, aşa că am decis să închei aventura şi să public acest clip video. Am condus mii de kilometri între locaţiile din regiunea arctică, iar la faţa locului mă agitam pentru a fotografia cu 2-3 camere diferite. Spre norocul meu, am avut parte de companie în multe dintre nopţile friguroase pe care le-am îndurat”.
Iată clipul ce a rezultat în urma eforturilor depuse de Ole C. Salomonsen:
Celestial Lights from Ole C. Salomonsen on Vimeo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariu