search

Lyrics Chanel by Lyrics et prosa

23 martie 2014

La mormântul lui Justin Pârvu (c)

...Că toată lumea la ora actuală nu este condusă decât de guvernul unic mondial şi de acolo se dirijează toate guvernele statelor.Noi acuzăm pe păpuşele din guvernul nostru,dar ei,săracii,nu prea au nici un drept. ...


                                                      Din învăţăturile şi minunile
                                                      Părintelui Justin

   Se spune că înainte de a închide ochii din treburile lumeşti pentru ai deschide în cele veşnice sfântul părinte a mai profeţit doar 12 luni de linişte,după care vor venii mari urgii...Am fost personal la mormântul său şi pot confirma că minunile ce le-a săvârşit în timpul petrecut printre noi nu le poţi pune la îndoială iar de cele săvârşite chiar după trecerea sa în împărăţia cerurilor multă lume este uimită şi continuă să vină la mormăntul său de parcă ar fi în viaţă...Personal am avut impresia că este cumva prezent în toate rânduielile acelor locuri pline de mister duhovnicesc şi nemărginită credinţă !
                                                                                                         o.c.emilian 19.03.1014

   Duhovnic şi stareţ al Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ,s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Poiana Largului,judeţul Neamţ şi a adormit spre a se trezii în cele veşnice la 16 iunie 2013. 
   În tinereţe a fost închis şi torturat de securitate.Un patriot desăvârşit care a îndrăgit acest popor român până în ultima clipă a vieţii sale.Controversele legate de tinereţea legionară sunt ,după părerea mea, irelevante atâta timp căt nu există o istorie oficială despre această mişcare care a fost denigrată şi decapitată de guverne corupte ale României, apoi de comuniştii ce au urmat la putere.
La mormântul lui Justin Pârvu 
 
Iaşi-Podul de Piatră
   După rezolvarea diverselor treburi ce m-au grăbit spre dulcele târg al Ieşilor,după cum îi spunea îndragitul de Creangă,impreună cu soţia,mai mult îndemnat de ea,am luat o hotârâre neaşteptată şi ne-am abătut din drumul spre Suceava spre Mănăstirea Petru Vodă,mănăstire situată la circa 150 de kilometri de municipiul Iaşi.Spre ruşinea mea recunosc că până atunci nu am mai vizitat nici o mănăstire din judeţul Neamţ.Obosit şi plictisit de atâtea mănăstiri din Bucovinele Sucevei,toate moştenite de la înaintaşii neamului,păstrate cu sfinţenie şi de ce să nu recunosc, adevărate opere de artă ca o frumuseţe briliantică a credinţei ortodoxe.Am fost chiar entuziasmat să văd şi altceva iar spre surprinderea mea am rămas plăcut impresionat ,mai mult chiar am simţit credinţa adevărată şi sinceră,venită parcă cu umilinţă, arătând că se poate chiar şi acolo unde nu se face prea multă reclamă,acolo unde nu ai taxă de intrare şi unde Dumnezeu nu este o vânzare turistică...
   
Complex Monahal-Mănăstirea Petru Vodă(maici).18.03.2014
   Aveam un sentiment ciudat,mai era puţin de la ieşirea din Moţca,urma Fălticeniul după care ajungeam în Suceava dar trebuia să mă abat din drum aşa ca şi într-o tainică chemare...Discret m-am uitat la indicatorul de benzină,ca să nu o îngrijorez pe nevastă-mea,dar mi-a scăpat un gând păcătos:,,...fir-aş să fiu...,poate rămân fără benzină şi nu apuc să alimentez...".Cât aveam să mă înşel...,o să vă spun mai târziu.După Târgu Neamţ-oraş care am constat surprins că este foarte frumos cu clădiri vechi dar îngrijite şi fremătat de viaţă aşa cum nu am mai văzut de mult în oraşele mici şi medii ale României,unde datorită lipsurilor majoritatea celor în putere iau gustul amar al străinătăţii,am intrat pe un drum asfaltat doar circa un kilometru după care a început calvarul unui drum mai anevoios dar totuşi practicabil,prin muntele care duce spre Mănăstirea Petru Vodă.
   
Biserică de lemn la Mănăstirea de maici Petru Vodă-18.03.2014
Mă uit cu îngrijorare pe GPS şi-mi arată că mai am până la destinaţie aproximativ 35 de minute.M-a luat cu călduri,am bănuit că şi pe nevastă-mea la fel,aşa că deschid uşor geamul portierei mele,moment în care sunt avertizat sonor că s-a pierdut conexiunea de date...Nu zic nimic,oricum ştiam că la capăt de drum se află şi finalul destinaţiei noastre.La radio se comentează alipirea Crimeei de Rusia , în timp ce admir oarecum absent priveliştea din faţa mea când parcă ca o nalucire apare pe drum o tânără măicuţă care ne face semn să o luam şi pe ea...Apăs pedala de frână şi ambreajul care scârţâie enervant,nu ştiu de ce dar pedala de abreaj mi-a scârţâit tot drumul sâcâindu-mă.Pornesc din nou cu călugăriţa pe bancheta din spate,unde se afla şi cel mic.Acuma să vezi lucru ciudat de cum am luat-o pe căligăriţă,ce-a scârţâit pedala până acum de fapt a fost ,,parfum"faţă de cea urmat până la mănăstire...Parcă toţi dracii din Logan erau neliniştiţi şi-şi exprimau temerile atât de sinistru că-mi venea să schimb vitezele fără să mai calc ambreajul...

   
Biserica Mănăstirii Petru Vodă-Călugări.18.03.2014
   De la măicuţă am aflat că de fapt Mănăstirea Petru Vodă este compusă din două mănăstiri una de maici şi celaltă de călugări.La mănăstirea de maici,prima de altfel din drumul nostru,părintele Justin Părvu a trăit în ultimii 3 ani ai existenţei sale,apoi a fost înmormântat în mănăstirea de călugări chiar lângă biserica mănăstirii, la aproximativ 2 km de mănăstirea de maici.

   Primul lucru a fost să vizităm chilia lui Justin Pârvu şi am rămas impresionaţi de o măicuţă care ne-a ghidat spre vizitare.Părea că şi acum suferă după trecerea spre cele veşnice a sfântului părinte,pentru ca mai târziu să-mi dau seama că aproape toate maicile păreau rătăcite precum mioarele când îşi pierd baciul...Cred că în drumul spre credinţă pierderea unui învăţător ne face uşor derutaţi,dar sunt convins că toate acele măicuţe sunt foarte norocoase că l-au avut printre ele pe Justin Pârvu şi cred că şi ele îşi dau seama că datorită lui au devenit  îndrumătoare pentru creştinii care le trec pragul.Personal am simţit puterea credinţei pure,şi energia benefica pe care o degaja fiecare măicuţă întâlnită!
Clădirea unde a avut chilia Justin Pârvu în ultimii 3 ani din viaţă-18.03.2014


















   În timp ce vizitam camera sfântului părinte ,nu puteam să nu remarc un miros tulburător de plăcut,o combinţie de mir şi tămăie.Măcuţa care ne-a ghidat ne-a spus că putem atinge veşmintele lui Justin Pârvu aflate pe un cuier în stânga uşii de la intrare.Am fost informaţi aşa parcă în treacăt că simpla lor atingere aduce alinare şi răspunsuri la problemele care ne încearcă.Privesc veşmintele negre, frumos aranjate,pregătite parcă de a fi îmbrăcate de stăpânul său.Pentru prima oară am senzaţia că moartea nu există,ea este de fapt folosită pentru trecerea noastră la un nivel mai înalt de spiritualitate şi părintele ne priveşte cumva şugubăţ dintr-un colţ al camerei...
Justin Pârvu-pictură realizată chiar la Mănăstirea de maici Petru Vodă
   Ce ma surpris a fost faptul că măicuţa de care am pomenit mai sus după o discuţie cu băiatul meu,cel mic are 7 ani,i-a dăruit fotografii cu picturi ale lui Justin Pârvu fără a cere bani pe ele,lucru rar ăntâlnit în bisericile şi mănăstirile din ziua de azi...Am mulţumit timid şi cu capul uşor plecat.Am observat o bucurie şi mulţumire sufletească pe chipul ei iar după câteva clipe mi-a spus cu modestie şi fără nici o urmă de mândrie,poate doar o uşoară satisfacţie că este pictată de ei (ele),în interiorul mănăstirii.

   Ne-am luat bun rămas cu sufletul plin de evlavie.Nu ştiam ce să fac să mă îndrept spre casă sau să merg şi la mănăstirea de călugări Petru Vodă...O voce interioară îmi spunea să merg acasă pentru ca peste ea să mă gândesc că nu am bătut atâta drum şi să mă înec ca un conaţional de-al nostru la mal.Mai erau doar 2 Km până la mănăstirea de călugări iar măicuţa care am luat-o în maşină ne-a spus că a plecat până acolo pe jos în aceea dimineaţă.
La ieşirea din clădirea chiliei lui Justin Pârvu
   Pornesc maşina dar nu înainte de a mai face câteva poze ale acelor duhovniceşti locuri,uitate parcă de timpul secolului nostru, unde credinţa a rămas pură şi nealterată de rătăcirile Lucifereşti...

   Calc ambreajul şi era aproape să nu realizez cât de uşor se apasă pedala iar ca un făcut scărţâitul satanic a dispărut.Să mă ierte Dumnezeu dar atunci m-am gândit că măicuţa care am dus-o la mănăstire este cel mai bun mecanic auto,nu numai mecanic de suflete...
   Drumul până la cealaltă mănăstire a fost destul de lejer poate nici nu am realizat pătruns de frumuseţea pădurii ce ne înconjura,comparabilă cu pădurile de brazi ale Suceviţei din zona unde locuiesc.La radio Putin-preşedintele Rusiei le arată liderilor europeni că-l doare-n cot de ei dar asta pentru mine conteaza foarte puţin,chiar de loc,nerăbdător să ajung la următoarea mănăstire.
Biserica
 din lemn-vedere din spate(maici)
   Eram curios cum arată mănăstirea de călugări unde am aflat că a trăit aproape toată viaţa sa Justin Părvu şi unde în cele din urmă a fost şi îngropat,chiar lângă biserica mănăstirii pe care a iubit-o cu toată fiinţa sa. 
   Ajunşi la mănăstire am admirat-o din exterior şi mă pregăteam să fac câteva fotografii când un tractor cu remorcă îmi aparu în cadru...Aştept să treacă iar când ajunse lângă noi călugării din remorcă ne-au dat bună-ziua cu feţe vesele.Am rămas uimit cât de tineri şi frumoşi erau! Mi-am adus aminte atunci de clipele petrecute la satisfacerea stagiului militar obligatoriu când asemeni acelor călugări, eram şi noi puşi în remorci trimişi fiind să ne facem datoria sacră faţă de ţară la diverse munci agricole pe pământul gliei naţionale sau pe la diverşi smecheri şi nu mi-am putut reprima un uşor zâmbet nostalgic fără aluzii la situaţia de faţă...   
   Am rămas şi aici plăcut surprins să văd steagul naţional al României fluturând mândru la intrarea mănăstirii.Am aflat ulterior că Justin Pârvu nu era doar foarte evlavios el fiind şi un mare patriot şi iubitor de tot ceea ce înseamnă neamul românesc,pământul străbun şi credinţa ortodoxă românească pe care o considera diferită chiar şi de celelalte credinţe ortodoxe...Nu cred să mai fi văzut drapelul naţional la alte mănăstiri...
Mănăstirea Petru Vodă -călugări(exterior)


   Nu pot să vă spun de ce dar de fiecare dată cănd intru într-o mănăstire primul lucru care îl fac după semnul crucii ,se înţelege,execut aşa ca după un ritual ,turul interior al obiectului central al mănăstirii,biserica.
Biserica Mănăstirii Petru Vodă-Călugări
   Deşi suntem înconjuraţi de munţi şi brazi,lumina mult aşteptatului soare după o iarnă totuşi nu foarte grea,îşi face loc cu uşurinţă în curtea interioară îmbogăţindu-ne de căldură şi parcă liniştea ce ne înconjoară ne desfată sufletul îndemnându-ne la vizită pe tihnă şi fără grabă...

   După turul de onoare intrăm înăuntru la pupatul icoanelor,nu fără a arunca privirea pe pereţii interiori, superb pictaţi înfăţişând scene biblice.Bănuiesc că picturile au fost realizate tot cu efort propriu...Am remarcat că atăt la exterior cât şi la interior s-a folosit din abundenţă foiţă de aur sau ceva asemănător că nu mă pricep,asta ar fi o particularitate a acestei mănăstiri.
 
Fereastra spre credinţă...
 Mă pregăteam să plec cănd atenţia mi-a fost acaparată de un murmur pe care iniţial nu l-am sesizat.Era un preot călugăr care se ruga...În momentul în care am vrut să mă îndrept spre ieşire,l-am auzit întrebându-mă:,,veniţi de departe?" ,,De la Suceava venim..." Apoi introducerea fiind făcută am fost întrebat de vârsta băiatului şi dacă am venit să-l lăsăm la mănăstire.Mihăiţă se uita temător spre mine şi se mai linişti când auzii răspunsul meu:,,dacă el doreşte, îl lăsăm..."M-am uitat cu atenţie spre inerlocutorul meu şi am văzut un om bătân cu barba albă,aducea un pic cu Justin Pârvu dar cu o idee mai tânăr...Mi-a spus că trebuie să fim flămânzi şi să mergem să mâncăm să vedem cum e mâncarea la mănăstirea lor.Am rămas aproape interzis,la nici o mănăstire din judeţul Suceava nu am fost invitat la masă poate doar cu prilejul hramurilor...Am mulţumit şi am promis că aşa o să fac deşi eram convins că spun minciuni,eram prea ruşinat să
Pictura exterioară a Bisericii Mănăstirii Petru Vodă-Călugări
mă duc la sala de mese...Am aflat atunci tot de la acel preot că mormântul sfântului părinte este afară chiar lângă fereastră.Luându-mi rămas bun m-am grăbit spre ieşire să-i povestesc nevesti-mi de aceasta interesantă discuţie.

   La mormântul lui Justin Pârvu nu era nimeni în acel moment.Am spus o rugăciune,nevastă-mea la fel.Ea este mai ferbinte în credinţă,eu mai rătăcesc uneori.Îmi pun tot felul de întrebări contradictorii şi de multe ori răspunsurile pe care le cred plauzibile nu sunt tocmai ortodoxe.Îmi aduc aminte de dictonul ,,crede
Reflexie
şi nu cerceta",dar recunosc că te afunzi în mocirla gândurilor cu cât vrei să afli mai multe lucruri.Probabil nici nu ne dăm seama câtă nevoie avem de sfinţi părinţi precum a fost şi Justin Pârvu.Am auzit că vorbea foarte rar şi nu către fiecare om care-l vizita.Persoane din partea locului sunt triste şi acum că nu au fost învrednicite cu un dialog.Cert este că simpla sa atingere producea minuni şi ducea la rezolvarea diverselor probleme.Norocoşii care au discutat cu el descriu că era plin de har duhovnicesc şi poveţe vrednice.Simpla sa prezenţă era o adevărată binecuvântare şi atunci dar mai ales acum curţile celor două mănăstiri sunt neâncăpătoare de credincioşi şi pelerini...

   Îmi aduc aminte de preotul din biserică că mi-a mai spus că pot lua cu seringa ulei din candela mormântului dar nu aveam nici un recipient aşa că mă îndrept spre micul magazin religios să procur unul.Am avut noroc am primit recipientul,un mic obiect din plastic.Am vrut să-l plătesc ,dar am fost refuzat categoric...Acolo alte lucruri sunt de vânzare,candele,cărţi religioase,etc. ...
 Am avut noroc, numai ce am reuşit să pun uleiul în sticluţă că au venit mulţi pelerini la mormântul său din toate colţurile ţării,oameni credincioşi sau cu diverse probleme care cred şi poate chiar este adevărat că rugăciunile le sunt ascultate.
   O experienţă unică,despre care doar am auzit sau văzut pe You Tube,acum se derula în realitate în faţa ochilor mei...
   Am mai făcut câteva fotografii,apoi cu greu m-am hotărât să plec.Dacă dorinţele mele vor fi îndeplinite sau nu,nu cred că mai are importanţă.Rămâne acel moment unic din sufletul nostru când realizezi că nimic nu este întâmplător,că Dumnezeu este peste tot şi lucrează prin oameni deosebiţi aşa cum a fost şi chiar şi este sfăntul părinte Justin Pârvu...
La mormântul lui Justin Pârvu-18.03.2014





















    Pornim din nou la drum,semnalul Gps a revenit şi nu pot să nu mă găndesc la locurile de care tocmai mă îndepărtez.Pedala de ambreaj a fost exorcizată cu voia sau fără voia ei ,nimic nu mai pare stresant.Totul pare posibil atâtă timp cât ai un gram de credinţă ! Benzina se pare că o să ajungă până la următorul PECO,mai scot din viteză şi las maşina să curgă liniştit la vale că ne-a ajutat Dumnezeu cu o vale lungă şi un trafic auto aproape absent...Liniştea din maşină este perturbată doar de ştiri,de Ucraina,Rusia şi Crimeea...Închid radioul şi mă gândesc să scriu un articol despre Justin Pârvu şi Mănăstirea Petru Vodă.Este pentru prima oară când voi scrie despre o mănăstire sau biserică.Se vede treaba că mi-a placut.Am mai avut sentimentul acesta la ultimul pelerinaj în Iași la moaștele Sfintei Paraschieva,dar asta va fi subiectul unui articol viitor dacă muza-mi va face o vizită neașteptată...Cum nimic nu este întâmplător sper să se întâmple în curând...
                                                 o.c.emilian           23.03.2014
   
   


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii