After today

Amintiri din pandemie (1)

        După zece sticle din berica cea minunată și limpede precum râul Suceava înainte de exploatarea balastierelor m-am trezit puțin chiaun și mi-am zis că azi e tot ieri iar mâine o să fie azi…
       Deschid televizorul! Publicitate… Aha! Am visat! De fapt azi e mâine… Of! Ba nu- Chiar este azi! Ce poate face un pensionar în pandemie altceva decât să vizioneze diverse programe tv? Dar un scriitor deocamdată fără slogan în viață, bețiv și superficial? Adică despre mine vorbesc...
        La un post de televiziune care încă nu este cenzurat, un copil dintr-o familie bogată se laudă că este scenarist de filme S.F. Îmi ia foc inteligența auzind plagiaturile sale de idei… Totuși nu se merită să mă enervez. Până la urmă poate deveni un talent original.
        Nu vreau să mă cert cu familia, cu vecinii, dar mai ales cu televizorul așa că mă duc să mai beau o ,,Coroană", poate două, sau mai multe, iar mâine dimineață poate voi asculta la radio:
        ,,Totul a fost doar  o scenă de film din noua ecranizare ,,Războiul Lumilor" a celebrului scriitor Herbert George Wells readaptată cu noul titlu ,,Războiul virușilor" de puștiul minune-scenarist al filmelor de ficțiune: Gigel Hector..."
         Începe să mă doară capul de la atâtea gânduri dar mă întreb de ce mă dor mușchii de la membrele superioare dar mai ales de la cele inferioare când intră nevasta mea în dormitor așa că mă tângui ei:
-Draga mea cred că am luat un covid ceva că mă doare capul și mușchii în tot corpul... Soția se uită la mine cu ochii mijiți și îmi spune:
-Moșneag bețiv ce ești! Ai uitat că ai făcut iar antrenament? Ai făcut flotări, genoflexiuni, exerciții abdominale, apoi ai luat unealta ta de antrenament și ai zburat prin cameră ca în filmele chinezești.
-Ai dreptate! Cred că iar încercam să fiu Bruce Lee...
-Bruce Lee? Nebunule trebuia să te filmez că te lua Jackie Chan direct figurant fără casting... La final ți-ai mai scăpat în cap și scula aia de care îți tot zic s-o arunci în pod!
       Nu mai zic nimic. Are dreptate! Am totuși o vârstă... Îmi aduc aminte de prima mea dragoste-Pasiunea pentru scris și îmi propun să îmi găsesc totuși sloganul acela original care să mă reprezinte...
        O cucuvea se aude prin liniștea nefirească de afară și îmi dau seama că mai este până la răsărit... Oricum azi parcă a fost ieri și mâine va fi azi...!

Emilian Oniciuc-26.03.2020
Refăcut: 21.02.2023