26 noiembrie 2011

Apocalipsa şi masoneria

                                           
 Apocalipsa si Masoneria
     Este unul din numeroasele subiecte din categoria conspiraţiilor mondiale şi daca tot e la moda subiectul cu,, sfârşitul lumii",iată că nici masonii nu au scăpat de conspiraţionistii care afirmă sus si tare că ar deţine teribilul secret despre data Marelui Final! 
   Sunt de părere ca nici măcar masonii nu au habar de acest lucru,chiar dacă ar  fi în posesia unor documente foarte vechi,ele nu sunt altceva decăt nişte informaţii transformate în secrete
speculative, demonstrate mai mult sau mai putin ,,idilic" de argumente si de interpretări ale unor aşa zişi clar-văzători...
  Biblic vorbind nu cred că există un om sau organizaţie secretă,care să ştie cănd va fi acest eveniment planetar.,,Sfârşitul" va venii precum un hoţ si nu atunci cand omenirea va fi pregătită pentru acest eveniment !      
   Unele societăţi secrete si nu neapărat masonice,cărora datorită popularităţii crescute li-se pun în cârcă şi unele neadevăruri,încearcă să se folosească de Apocalipsă pentru a manevra şi manipula politic şi financiar întreaga omenire în interesul propriu şi cu scopuri ascunse publicului larg !

    26.11.2011                               o.c.emilian




8 octombrie 2011

Deochiul


Vampirismul energetic
   Nimeni nu ştie cu siguranţă ce este deochiul. Unii spun că este un furt de energie, provocat de privirea admirativă sau invidioasă a unor persoane despre care se crede că ar avea puteri magice. Primul semn că eşti deocheat constă în durerea de cap, secondată de căscat, chiar dacă nu eşti obosit. Există şi alte simptome ale deochiului – lipsa de putere, ţiuitul în urechi dublat de temperatură, starea de vomă etc. Antidotul stă în rugăciune sau descântec. În caz contrar, de este om sau animal, se îmbolnăveşte şi moare; de este pământ, se crapă; de este sticlă, plesneşte.
Se accepta totusi ca deochiul reprezinta numele unei boli transmise – de obicei fara intentie – de catre cineva care este invidios, gelos sau zgarcit. Mai este numit si ochiul invidios. In ebraica este numit ayin ha?ra(ochiul rau). Credinta in deochi este ca o persoana – de altfel nemalefica in sine – iti poate face rau, copiilor tai, vitelor sau pomilor fructiferi, doar uitandu-se la acestea cu invidie si landandu-le. Cuvantul “rau” este nefericit in acest context, deoarece implica faptul ca cineva a blestemat victima, dar nu este cazul. O intelegere mai buna a termenului “deochi” este obtinuta daca stii cuvantul vechi britanic sau scotian pentru ceea ce este “trecut cu vederea”, ceea ce implica o simpla privire care a ramas prea mult asupra unui obiect pizmuit, persoana sau animal. Cu alte cuvinte, efectul deochiului este nefericit, dar persoana care nutreste gelozie si deoache nu este in mod necesar o persoana rea.
   Sa fie efect placebo? Sa fie oare vorba despre faptul, constatat empiric de noi toti, ca atunci cand cineva se ocupa de tine, cu grija si afectiune, te simti mai bine, indiferent ce-ai avea? Dar, de fapt, ce ai avut? Exista cu adevarat acest ciudat fenomen – imbolnavirea subita, ca urmare a unei priviri “toxice” – numit deochi?
Cine pe cine deoache?
   Desi mulţi se pot naşte cu darul deochiului, superstiţia populară atribuie acest “dar” mai cu sema anumitor categorii de persoane, mai susceptibile de a face rău altora printr-o singura privire. Astfel, cei mai primejdiosi erau socotiti:
* oamenii invidiosi (chiar daca nici ei insisi nu erau constienti de invidia pe care o nutreau)
* cei care laudau copiii
* persoanele cu ochi verzi ori albastri (aici se regasesc, dupa spusele specialistilor, niste conceptii xenofobe/rasiste prezente in randul populatiilor mediteraneene, la care predominau ochii de culoare inchisa; “strainul”, demascat prin insasi infatisarea sa diferita de a populatiei locale, era privit oricum cu suspiciune, ca un potential dusman);
* femeile fara copii: intr-o vreme cand a avea copii era ceva firesc, iar a nu avea era considerat o pedeapsa, se credea ca femeile “sterpe” puteau, din invidie fata de familiile cu copii, sa-i deoache pe membrii acestora.
   Tratamentele implica mai intotdeauna apa; de la regiune la regiune, joaca un rol uleiul de masline turnat in apa, taciunii aprinsi (sau, in vremurile mai recente, chibriturile) ce vor fi stinsi in apa; ceara picurata, de asemenea, in apa; in unele locuri, farmecele presupun spargerea unui ou (Mexic), aprinderea unei flacari cu al carei fum este afumat cel suspect de a fi fost deocheat (India), iar in Iran se folosesc semintele unei plante (Peganum harmala) care, aruncate pe carbuni aprinsi, pocnesc si se sparg, imprastiind un fum mirositor cu care sunt afumati cei deocheati. Se spune ca, uneori, ritualul se desfasoara, preventiv, si in restaurante, unde cei prezenti sunt expusi privirii multor straini.

7 octombrie 2011

Daniel Roxin: Halucinanta incompetenţă şi trădare a clasei polit...

Daniel Roxin: Halucinanta incompetenţă şi trădare a clasei polit...: Conform estimărilor specialiştilor, Imperiul Roman a jefuit teritoriul acestei ţări de 500 de tone de aur...

Misterul ,,...maretelor natii..."Daniel Roxin: Romania versus talharii moralisti ai planetei

Daniel Roxin: Romania versus talharii moralisti ai planetei: In ultima vreme reprezentantii a diverse natiuni pretinse civilizate si dezvoltate ne tin lectii de morala, ne trag de urechi sau chiar ne i...


Daniel Roxin: Incredibil: Băsescu nu mai este preşedintele Român...

Daniel Roxin: Incredibil: Băsescu nu mai este preşedintele Român...: Într-una din zilele însorite ale lui septembrie 2011 un bătrân se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Se duce la ofiţerul de gardă şi...