LP radio România

8 noiembrie 2017

Sființii Arhangheli Mihail și Gavriil

Sființii Arhangheli Mihail și Gavriil 


      Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin. Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt duhuri slujitoare(Evrei,1,14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la Cerul nou și mântul nou ce vor să fie...


Sursa: Crestinortodox.ro

1 decembrie 2016

Lyrics et prosa: Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- 2016

Lyrics et prosa: Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!- 2016: Grupaj liric: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!           Vă mulțumesc dragi autori, membrii ai grupului LYRICS ET PROSA de pe platforma de sociali...

8 martie 2016

Lyrics et prosa: Următoarea zi... Emilian Oniciuc

Lyrics et prosa: Următoarea zi... Emilian Oniciuc:

Următoarea zi...

Emilian Oniciuc- 08.03.2016



În prima zi, Dumnezeu a făcut lumină;

A doua zi între ape a făurit cerul;

A treia zi, a modelat Pământul;

A patra zi L-a luminat cu Soarele, Luna și stelele...

În ziua cinci, în ape se hârjoneau viețuitoarele;

A șasea zi, omul a fost creația divină...!

În a șaptea zi, Creatorul s-a odihnit.

Următoarea zi, A observat că omul era trist...

I-a smuls o coastă omului

Iar  lacrimile dureri sale au udat cuvântul;

Dumnezeu a suflat peste cuvânt, coastă și lacrimi...!

Din această durere s-a născut femeia;

EA, a alungat tristețea omului

Și plictisitoarea nemurire...

Poate a fost după o binecuvântată zi de odihnă,

Poate a fost într-o zi de opt martie

Sau poate într-o următoare zi...

Cine ar putea ști?

A fost o zi minunată!

Fără ea, viața s-ar fi sfârșit...!

La mulți ani, măicuță!

La mulți ani!



Emilian Oniciuc- 08.03.2016

Foto: internet


23 ianuarie 2016

Șahul de pe harta României ( Rocada Mică)- E.O. 2016

Șahul de pe harta României
(Rocada mică)
Emilian Oniciuc- 23.01.2016

     Istoria națiunii noastre o asemuiesc cu jocul de șah, desfășurat cei drept în mai multe partide, iar una dintre acestea nu este încheiată nici astăzi... În mod absolut specific nației noastre de cele mai multe ori suntem proprii spectatori ai destinului nostru iar meciul este purtat nu de doi jucători ci de mai mulți jucători în funcție de interesele momentului...! Este adevărat că atunci când arbitrii partidei au trișat, noi spectatorii propriului destin ne-am ridicat peste condiția îndurătorului plop în bătaia vântului și ne-am murmurat frunzele spre îndreptarea destinului nostru dacic...! În viziunea mea, ziua de 24 ianuarie a anului 1859- Mica Unire A României, a reprezentat o rocadă mică, venită la timpul oportun și a dus spre o altă victorie, a desăvârșirii identității noastre naționale.
     Doresc să fac un scurt istoric cu privire la acest eveniment. În secolul al XIX- lea asupra principatelor: Moldovei și Țării Românești se întindeau puternicele brațe ale Rusiei și ale Imperiului Otoman care nu doreau să-și slăbească puterea și interesele în favoarea celorlalte mari puteri ale vremii, cum ar fi: Imperiul Francez, Regatul Unit, etc. ... În urma războiului din Crimea, încheiat în anul 1856, Rusia își pierde influența decizională și puterea în zona sa de interes, astfel că prin Tratatul de Pace de la Paris se iau și decizii importante cu privire la soarta principatelor Moldovei și a Țării Românești. Pentru prima dată în Principatele Române, în anul 1857, Marile Puteri înlesnesc organizarea unui referendum cu privire la unire. În Moldova s-a înfăptuit și prima fraudă a voturilor de către caimacanul Nicolae Vogoride, care era „vândut” Imperiului Otoman... În urma acestui scandal internațional, Marile Puteri au încetat relațiile cu Imperiul Otoman, astfel că în anul 1858, la Convenția de la Paris, s-a stabilit unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea: „ Principatele Unite Ale Moldovei Și Valahiei” care rămâneau totuși sub suzeranitatea Imperiului Otoman și a Marilor Puteri, fiind o unire formală și conjuncturală... Cele două principate urmau să aibă domnitori și capitale separate în Iași și respectiv în București. În anul 1859 în urma alegerilor din Principate și pe fondul unor neprevederi legislative ale Marilor Puteri care nu specificau dacă erau obligatorii două capitale și domnitori diferiți. Prin votul populației celor două principate, se realizează rocada mică prin unirea cu o capitală, la Iași sub oblăduirea unui singur domnitor: Alexandru Ioan Cuza...!
     
     Data de 24 ianuarie 1859 a reprezentat un alt pas important spre Mare Unire iar Alexandru Ioan Cuza este cel care a desăvârșit recunoașterea internațională a acestei uniri și a existenței acelorași vorbitori de limbă valahă pe întreg teritoriul României de azi așa cum o știm noi...

Emilian Oniciuc- 23.01.2016

7 ianuarie 2016

Lirix: Înger Păzitor-Emilian Lican (Oniciuc), E.O: 2014

Lirix: Înger Păzitor-Emilian Lican (Oniciuc), E.O: 2014:







Înger Păzitor




Emilian Lican

(- Bunicule, poveştile-s adevărate?
 - Nepoate, asta e adevărată!
 - Dar devărate nu sunt toate?
 -Ba da, pentru că... a fost odată...)

Imediat după război,
Într-o vară cu secetă mare,
Am aranjat jugul pe boi,
În zorii dimineţii pe răcoare.

Cu carul mult aveam de mers,
Să aduc apă rece de izvor,
Cu grijă butoaiele le-am șters
Şi am pus peste ele un covor

Deoarece coviltir nu aveam
Iar colbul tare se mai vâltura...
În praful secetei  îmi doream
Să-mi port cu grijă-ncărcătura...

Aveam şi fân în carul meu
Şi un micuț butoi sălciu cu apă,
Că, până la gară, drumul era greu
Iar setea din el boii-şi adapă...

Pe cap cu pălăria cea din paie,
Cu borul mare pentru umbră,
Pe calea lutului uscat în vâlvătaie
Am pornit mânat de setea sumbră...

Pustiu era în drumul meu,
Tristeţea-mi nu-i un ifos,
Dar eram singurul ,,zmeu"
Scăpat cu greu de tifos...

Prietenii mei cei mai buni
Au scăpat în veci de sete...
I-am îngropat într-o zi de Luni,
Slăbiți, rămaşi numai schelete...

(Bunica ta, dragă nepoate,
Era ,,grea"cu mamă-ta...
Se ruga în fiecare noapte
Să nu sfârşim în boala asta.)

Ajuns târziu în ceasul din amiazi,
Grăbit, butoaiele cu apă le-am umplut.
Dar soarele topea şi cetinile de brazi,
Iar talpile-mi fierbinţi erau de lut.

Am dat drumul la boi pe un imaş,
Să pască-n trista uscăciune...
Obosit şi pe vară sleit și pizmaş,
Am intrat într-un vagon de cărbune.

Era cumva la umbra unui dâmb,
Iar umbra-i era precum o părere,
Se unea cu un copac tare strâmb
Peste vagon, în toropeală și plăcere...

Am așezat o bucată de carton
Peste praful sticlos de carbune
Şi am intrat curând în... ton
Cu visele şi clipele mai bune...

Pe patul de carton uitat,
Eram în colţul raiului de vis,
Cu sufletul pierdut, amanetat
De iad într-un himeric paradis...

De era real, nu mai ştiam
Când ochii i-am deschis;
Era întuneric şi credeam
Că-n moarte sunt proscris...

Am sărit buimac în picioare.
De boi,atunci, mi-am amintit...
Privind în liniştea tulburătoare
Spre mine-o mână albă am zărit...

Am îngheţat de spaimă!
Mâna albă ciudat strălucea
În noapte, ca un  fel de ştimă,
Spre mine lin dansând plutea.

M-a atins pe pieptul dezgolit
Şi uşor spre podea mă împinse,
De podea m-am simțit deodată lipit
Când totul în jurul meu se aprinse...

Se aprinse-n zgomot infernal
De se cutremura pământul,
Simţeam în suflet un fior carnal
Cum mă frigea şi simțeam vântul...

(Nepotul se uita uimit
Cu ochii în mirare;
Era puţin nedumerit,
Din ce motive, oare?)

În gară se făceau manevre,
Iar o cisternă la vale a scăpat.
În acele cu viziuni de minerve,
O mâna albă, m-a salvat...

De mine un înger s-a îndurat!
Să fie al meu înger păzitor?
Înduioşat de sufletu-mi curat,
În ceasul cel răzbunător...

(Nu-i minciună, e adevărat,
Şi acum la ceas de bătrăneţe,
Un pui de înger m-a salvat
De singurătate şi tristeţe...)

Emilian Lican
„Șoaptele destinului”- Editura Națiunea, București
2014


8 decembrie 2015

Înapoi în viitor... E.O. 2015


Înapoi în viitorul băsist...

     Emilian Oniciuc-08.12.2015

„Înfrupta, verb

Sinonime: a mânca, a se îndulci; a trage beneficii, a profita, a beneficia, a câştiga.”

   
     „Dacian Julien Cioloș (n. 27 iulie 1969, Zalău, România) este un inginer agronom, prim ministru al României din 17 noiembrie 2015. Anterior, el a ocupat funcția de comisar european pentru domeniul agriculturii în cadrul Comisiei Europene între 2010–2014.”
                                                       Sursa: Wikipedia

     Stau și mă întreb dacă sunt tâmpit sau sunt pe cale să devin unul...Ieri mai toate canalele de știri media, anunțau că tehnocratul number one din România, continuă politica băsistă de austeritate cu tăieri salariale și pensii diminuate...Ba mai mult ar crește și perioada de pensionare de la 25 de ani la 35 de ani de muncă silnică în societatea PDL-istă, subdezvoltat românească.
     Nu am greșit când am spus PDL-istă deoarece se vede și se miroase bâșina puturoasă a PNL-ului format 80% din fruntașii PDL-iști, puși pe căpătuială, acum dacă tot au prins un pic din cioloș, pardon...din ciolăneală...Da de unde ciolan dacă ciorba este în altă parte sau nu mai există de loc...Ce este de făcut și-au spus cioloșiștii...? Mărim vârsta de pensionare pentru că tineretul pleacă pe rupte din România și numai cu pensionari activi reușim să mai aducem ceva la buget, buget de unde poate reușim să ne înfruptăm...
     Dragă Cioloș, nu vei reușii să te pui pe căpătuială, transformându-ne pe noi, populația acestei țări în zombii buni de lucru până la vârsta de 80 de ani...Aaa... nu ai spus 80 de ani? Totuși nu știu de ce am senzația că urmează s-o spui... Poate din cauză că ești tehnocrat?Părerea mea este că ar fi bine să rămâi într-o nu știu ce comisie europeană pentru agricultură, decât să distrugi o națiune pe care nu prea o iubești...altfel nu-mi explic de ce te bagi în seamă, neîntrebat nici de U.E. nici de F.M.I.!Ce vrei să demonstrezi domnule Cioloș?Poate dorești să mai împrumuți niște euro de la F.M.I., cu rambursarea lor pe spinarea acestui popor și așa destul de gârbovit de măreții tăi înaintași Băsescu, Boc și madam Udrea?
     Stau și mă întreb dacă sunt tâmpit sau sunt pe cale să devin unul...Oare mă voi bucura măcar de câteva zile dintr-o binemeritată viitoare pensionare sau acest cuvânt:„pensionar” va dispărea și din dicționarul limbii române?

   Emilian Oniciuc-08.12.2015